Chișinăul și împrejurimile

De mulți ani ne doream să ajungem să vizităm Chișinăul și iată că anul acesta am reușit să petrecem câteva zile în capitala Moldovei de dincolo de Prut. Înainte de plecare, ne-am exprimat entuziasmul față de câțiva cunoscuți originari din Basarabia, care ne-au privit perplecși: “Da și sî facițî la Chișânău?” “Turism, mergem să vizităm”. Ar fi fost mai mulțumiți să afle că eram interesați să facem trafic de mărfuri la frontieră sau că venim să le ocupăm țara în vederea unirii cu România, dar în niciun caz nu le venea să creadă că eram cu adevărat turiști. Nici când i-am întrebat ce am putea vizita nu ne-au dat prea multe detalii, semn că nici ei, emigrați de mulți ani din Moldova, nu își mai aminteau foarte bine.

Am decis așadar să descoperim țara cu ochii noștri, să intrăm în contact direct cu locuitorii acesteia și să ne facem o părere obiectivă. Am intrat în Moldova prin punctul de frontieră Oancea-Cahul, pe unde trecem de obicei. Nu puteam să nu facem o primă oprire la Cahul, unde am schimbat lei moldovenești, am luat o cartelă SIM de la Orange pentru a avea internet pe durata vacanței și am dat o tură prin piață, de unde ne-am cumpărat celebrele bomboane “Bucuria”.

Ne-am amintit imediat de frumusețea locului, care are ceva din atmosfera târgului de duminică din satele românești. Am văzut tarabe cu fructe, pampoane de prins în păr, ulei la bidoane, papuci de plastic, biscuiți la kilogram, câte și mai câte. Am intrat într-o autoservire locală, unde am văzut pe un perete un panou care invita lumea la teatru, cu spectacole pentru cei mari și pentru cei mici. Am încercat imediat un sentiment de admirație, văzând interesul pentru cultură într-un local foarte modest, frecventat cu precădere de oameni simpli, muncitori. Această impresie avea să mă însoțească pe toată durata șederii noastre în Moldova, unde am descoperit o viață culturală foarte efervescentă, cu numeroase teatre și instituții de un nivel excelent.Din Cahul, am pornit-o spre Chișinău (aproximativ 165 km). Pe drum am remarcat casele din satele pe care le-am traversat: curate, ordonate, oarecum uniforme ca stil și bogăție, fără excese și mari discrepanțe. Ne-a surprins totuși faptul că multe localități păreau depopulate: casele și gospodăriile erau îngrijite, dar nu vedeai oameni în curte, copii pe maidan sau la poartă iar seara nu vedeai lumini aprinse, care ar da de înțeles că oamenii s-au retras în gospodăriile lor, de la munca câmpului. Să fi emigrat oare atât de multă lume?Chișinăul, ca dealtfel întreaga Moldovă, a fost o surpriză plăcută. Din păcate, atât în România cât și în Occident se știe foarte puțin despre această țară, puținele informații nefiind tocmai pozitive. De această situație se fac vinovați chiar moldovenii, care ar trebui să fie mai mândri de originile lor și de ceea ce au, pentru că oricâte pașapoarte ar avea, oricâte limbi ar vorbi, originea lor e una singură și ar trebui să  contribuie toți la a o face cunoscută lumii întregi.

Monumente

Ce puteți vedea la  Chișinău? Vom începe cu monumentele. Cel mai cunoscut este cel care îl reprezintă pe domnitorul Ştefan cel Mare, inaugurat la 29 aprilie 1928, cu ocazia aniversării a zece ani de la Unire. Se spune ca monumentul ar fi fost turnat în bronz primit din arsenalul bucureştean (tunuri-trofee turceşti, acaparate în timpul războiului ruso-turc din 1877). Între 1940 și 1989, statuia a fost mutată în repetate rânduri, de o parte și de alta a Prutului, până la data de 31 august 1990, când aceasta a revenit pe amplasamentul inițial, unde poate fi admirată și astăzi. Monumentul este amplasat la intrarea în Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt, inaugurată la începutul secolului al XIX-lea, la sugestia soției guvernatorului Basarabiei, Anastasia Bahmetieva. Parcul, având în centru o fântâna arteziană deosebit de scenografică, reprezintă unul dintre principalele puncte de atracție ale orașului.O prezență remarcabilă este aceea a bustului în bronz al poetului rus A.S.Pușkin, care a fost exilat în Basarabia în jurul anului 1820. Monumentul, considerat astăzi cel mai vechi din oraș, a fost realizat în anul 1885 din contribuția publică a locuitorilor Chișinăului.În acest parc, în anul 1958, a fost inaugurată, cu contribuția Uniunii Scriitorilor, Aleea Clasicilor literaturii române, care astăzi numără circa 28 de busturi. I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Grigore Vieru sunt doar câteva dintre personalitățile omagiate la Chișinău. Este impresionantă și foarte lăudabilă această inițiativă care nu doar menține vie în memorie prezența unor oameni de cultură remarcabili, ci contribuie la cultivarea spiritului românesc. Singurul element critic pe care îmi permit să îl exprim este acela că nu am recunoscut nici măcar o figură feminină în toată galeria de celebrități. Dacă mă înșel cumva, vă rog să îmi trasmiteți numele acesteia/acestora la rubrica de comentarii de mai jos.Un alt simbol al Moldovei este Arcul de Triumf, care a fost inaugurat în anul 1840, în cinstea victoriei trupelor țariste împotriva invaziei turcești.Monumentul Luptătorilor și Eliberatorilor este dedicat Armatei Roșii și a fost ridicat în anul 1969, în onoarea eliberării Moldovei în 1944 de sub ocupația fascistă.Un alt monument este cel situat în fața Hotelului Cosmos, înălțat în memoria lui Grigore Kotovski, lider militar sovietic și activist comunist moldovean, care a condus două răscoale împotriva imperiului țarist.Am remarcat întregul complex monumental al Gloriei militare, construit în 1975, cu ocazia sărbătoririi celei de-a 30-a aniversări de la Victoria asupra ocupației fasciste, simbolizând o piramidă în mijlocul căreia arde flacăra eternă.Deosebit de sugestiv este Monumentul Deportaților, amplasat în fața Gării din Chișinău. A fost ridicat în anul 2013, în memoria a zeci de mii de moldoveni deportați între anii 1940-1953, în timpul regimului comunist.Un obiectiv cultural deosebit de important este Muzeul Național de Arheologie și Istorie, pe care vă sfătuim să-l vizitați, pentru a înțelege mai multe despre istoria Moldovei și despre orientarea sa actuală. În fața muzeului se află monumentul Lupoaicei, cu Romulus și Remus, simbol al originii latine a acestei țări, care a fost dăruit orașului Chișinău în jurul anului 1920, de către municipalitatea Romei, pe vremea când Basarabia făcea parte din România.

Clădirea muzeului este impunătoare și bine conservată la interior. Inventarul de exponate cuprinde peste 500.000 de piese care atestă evoluția istorică a Moldovei din paleolitic până în zilele noastre. Am avut curiozitatea de a descoperi cum sunt prezentate teme incomode precum: perioada țaristă și ocuparea sovietică, însă am avut plăcuta surpriză să vedem că abordarea corespunde cu cea din România. Am avut prilejul să vedem o expoziție temporară foarte interesantă, cu titlul: „În cătușele Siberiei” și expoziția permanentă „Moldova sovietică, între mituri și gulag”. Este impresionant prin câte au trecut zeci de mii de locuitori ai Moldovei! Este dureros să vezi ce consecințe au asupra oamenilor unele decizii politice!

Vizitarea acestui obiectiv reprezintă o etapă obligatorie pentru oricine trece prin Chișinău. Vă spun însă și ce nu mi-a plăcut: la parter, imediat la intrare, era organizată o expoziție de mobilă italiană care nu își avea locul acolo; în săli, personalul nu interacționa cu vizitatorii și nu dădea informații, mai mult, într-una dintre săli, două doamne vorbeau de ale lor în limba rusă, cu o atitudine de indiferență aproape sfidătoare față de public. Din păcate, indiferența față de turiști am remarcat-o în multe instituții publice din Moldova, unde se face mult prea puțin pentru a promova țara și valorile acesteia. Nu există centre de informare turistică, nu există materiale informative sau de promovare iar cele care se pot achiziționa sunt învechite ca grafică, limbaj, abordare. Impresia generală a fost aceea că Moldova este o țară frumoasă, cu un potențial enorm, dar în care este o mare discrepanță între sectorul public și cel privat și, în general, între mentalități.

Într-o plimbare prin centrul Chișinăului se pot remarca deopotrivă edificii istorice și sedii de instituții moderne.

Casa Herța
Sala cu orgă
Sediul Poștei
Primăria Chișinău
Biblioteca Națională
Parlamentul Republicii Moldova
Clădirea Președinției

Biserici

În Chișinău există numeroase biserici, multe construite în stil rusesc.

Biserica Schimbarea la față a Mântuitorului

Mănăstirea Sf.Teodor Tiron

Catedrala Mitropolitană Chișinău

Biserica Sf.Teodora de la Sihla

Teatre

Am rămas impresionați de oferta culturală extraordinară: centre culturale, teatre  cu programe de o calitate de invidiat, spectacole de operă și balet. În Moldova există o intelectualitate cu sprit viu, interesată deopotrivă atât de autorii clasici cât și de cei moderni, care știe să importe din România și din Rusia opere literare de calitate. Cât de frumos este să îi vezi pe același afiș pe Cehov, Caragiale, Bulgarkov și Vișniec! Rivalitățile politice și istorice încetează acolo unde predomină spiritul artistic. Trebuie să recunosc că meritul interesului crescut pentru genul dramatic se datorează influenței ruse, cultură care a dăruit omenirii genii universale.

După o plimbare prin centrul Chișinăului, ne îndreptăm către Orheiul Vechi, unde se află un complex monumental considerat drept cel mai important sit cultural din Republica Moldova. De-a lungul râului Răut se întinde, pe câteva zeci de hectare, așezarea medievală Orhei unde pot fi văzute și astăzi locuințe și biserici rupestre.

Orheiul Vechi și Butuceni

Accesul în sit se face prin bariera de la intrare, unde se plătește o taxă. Nu există ghizi specializați, nici material informativ, turiștii fiind lăsați să se aventureze un pic după inspirație. Peisajul este spectaculos, iar vestigiile de o mare bogăție istorică. Din păcate, neavând informații de la persoane avizate, turiștii reușesc să surprindă doar o mică parte din frumusețea care îi înconjoară, partea cea mai importantă fiind cea care nu se poate vedea cu ochiul liber și anume bisericile și inscripțiile din grote, așezările tătare, o lume paralelă care ne duce, pe un fir imaginar, până la originile omenirii.

Lângă Orheiul Vechi se află satul Butuceni, o bijuterie cu case viu colorate, de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Pentru cei care vor să viziteze locurile pentru mai mult timp sau au interes pentru situl arheologic, există oferte de cazare, cum ar fi pensiunea Eco Resort. La Butuceni sunt organizate periodic festivaluri muzicale.

Prin Moldova, trecând cu mașina, întâlnești frecvent case frumoase, vopsite în culori vii, predominând albastrul și verdele. Albastru pe care îl regăsim în clopotnițele și turlele unor biserici sau chiar pe crucile din cimitir. Probabil cele mai cunoscute obiective din Moldova sunt renumitele sale crame, amenajate în galeriile subterane rămase în urma extracției blocurilor de calcar necesare pentru reconstruirea Chișinăului în urma celui de-al doilea Război Mondial (și astăzi se pot vedea clădiri cu blocuri de calcar la vedere).

Cramele Cricova și Mileștii Mici

Crama Cricova a fost înființată în anul 1952 și se întinde pe o lungime de peste 80 de km de galerii subterane: un adevărat oraș în care străzile au nume precum Sauvignon, Feteasca, Șampaniei. La interior temperatura constantă este de circa 10° – 12° iar umiditatea de 97 – 98%. Deplasarea în galerii se face cu ajutorul unor trenulețe, fiind prevăzute câteva opriri în timpul cărora ghizii dau informații despre calitatea vinului, despre colecțiile rare sau despre vizitatorii celebri. Este prevăzută și vizionarea unui filmuleț, în timpul căreia este organizată o mică degustare a celebrului vin alb spumant, realizat prin metoda franțuzească champagne.

Cricova a fost vizitată de-a lungul timpului de șefi de stat și de guvern, de artiști, de oameni de știință și chiar și de cosmonautul Yuri Gagarin. Vizitând colecțiile de vinuri (care numără peste un milion de sticle), se pot observa cele aparținând unor personalități politice precum Vladimir Putin, Traian Băsescu, Victor Ponta. Există și o zonă cu vinuri foarte vechi, provenind din Franța, Italia sau Portugalia; una dintre cele mai vechi sticle poartă numele „Evreiesc de Paști” și datează din anul 1902.

Crama Mileștii Mici a fost inclusă în Cartea recordurilor Guiness datorită celei mai mari colecții de sticle (circa 1 milion și jumătate). Din cei 200 km de galerie,  circa 55 sunt utilizați în scop tehnologic.

Vizitarea se face cu mașinile proprii, grupate câte 4-5, în care urcă ghidul. Sunt prevăzute opriri, în timpul cărora acesta prezintă crama, tipurile de vinuri și recunoașterile internaționale.  În curte, la intrare sau la ieșire, se pot face fotografii cu cele două fântâni în care curge „vin” roșu și alb.

Nouă Crama Mileștii Mici ne-a plăcut mai mult decât Cricova: au fost mai punctuali, ghidul a dat explicații mai detaliate și în general raportul preț/calitate a fost mai bun.

Experiențe

Să vedem în final ce specialități putem descoperi într-o incursiune „dincolo de Prut”. În orașele din Moldova, pe străzi, peste tot se bea o băutură maronie, celebrul cvas. În Cahul și în Chișinău era plin de cisterne care vindeau populara băutură, la pahar sau la sticlă. Ne-am documentat și am aflat că e o băutură obținută din fermentarea secarei, pâinii sau a fructelor, slab alcoolizată, care potolește setea și este consumată de persoane de toate vârstele. Probabil că este vorba de obișnuință și ține de tradiție, pentru că noi am gustat dar nu ne-a impresionat prea mult.

Cel mai cunoscut brand moldovenesc pentru familia noastră rămâne „Bucuria”, cu bogata gamă de bomboane de ciocolată. Delicioase!

Dacă vreți să cumpărați produse gastronomice locale, intrați într-unul dintre magazinele Pegas.

Mergeți să vedeți Piața Centrală din Chișinău, de unde puteți achiziționa tot felul de produse. În imaginea de mai jos am surprins hala de carne, în care am avut senzația unei întoarceri în timp, datorită cântarelor metalice și uniformelor vânzătoarelor, cu bonete albe pe cap, așa cum era la noi în anii ’70.

La masa de prânz luați o ciorbă Ocroșca sau o Soleanka, la restaurantul „La Plăcinte”. La felul doi, puteți încerca o plăcintă cu varză sau un ciolan.

Dacă doriți o servire deosebită și specialități rafinate, mergeți la Restaurantul Pegas, unde puteți lua un pește în crustă de cartof.

Vacanța noastră în Moldova a fost o experiență pozitivă. Am descoperit o capitală curată, cu străzi și parcuri îngrijite, cu o viață culturală plină de oferte pentru toate exigențele. Pe toată durata șederii am urmărit televiziunile locale, printre care unele cu o declarată politică unionistă. În general, am avut un sentiment inexplicabil față de acești oameni, de vină amestecată cu neputință, ca o mamă care își regăsește, după zeci de ani, fiul dat spre adopție, care acum e om la casa lui, sărac dar onest, cu o viață plină de suferințe. Am simțit și un sentiment de jenă atunci când vorbeau despre România ca despre un El Dorado, știind mai ales cum merg lucrurile și la noi.

2 thoughts on “Chișinăul și împrejurimile

  1. Foarte frumos scris și foarte documentat. Am vizitat și eu locurile și am avut aceleași sentimente. Așa că mi-a facut plăcere să retrăiesc vremurile când mă plimbam prin Cahul și Chișinău.

    • Mulțumim! Chișinăul este frumos, din păcate prea puțin cunoscut. Ca român, ai un sentiment de mare recunoștință față de oamenii ăia care se simt români, cinstesc personalitățile culturale și istorice române, dar pentru care, noi, ca țară, nu am făcut prea mult. Dându-le cetățenii și pașapoarte românești i-am făcut, în mod paradoxal, să se îndepărteze de țara lor și de noi…

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web