O plimbare prin Cahul (Republica Moldova)

 

Cei care citesc acest blog ştiu că am scris nu demult un articol intitulat: „Basarabia, eterna logodnică”. Dorinţa de a vedea cum sunt basarabenii la ei acasă m-a îndemnat să merg să vizitez, pentru început, Raionul Cahul, cea mai importantă localitate din Sud-Vestul Republicii Moldova.

 

Am trecut frontiera, pe bază de paşaport, pe la punctul Oancea, situat la 51 de km de Galaţi şi la 165 km de Chişinău. După ce am traversat celebrul „pod de  flori”, care în amintirile mele era mult mai impresionant şi mai glorios, am străbătut alţi şase kilometri şi am ajuns în Cahul, localitate menţionată în arhivele istorice, încă din anul 1502, de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, sub numele de Scheia. Ulterior, localitatea a preluat denumirea vâlcelei pe care aşezarea s-a dezvoltat, fiind cunoscută drept Frumoasa şi menţionată astfel pe harta lui Dimitrie Cantemir de la 1716. Din anul 1835 datează şi actuala denumire, Cahul, când târgului Frumoasa i-a fost atribuit statutul de oraş.
 

Ce mi-a plăcut la Cahul?

1. Viaţa culturală:
deşi localitatea este relativ mică (circa 40.000 de locuitori), are o Universitate cu 3 Facultăţi (Facultatea de Filologie şi Istorie, Facultatea de Economie, Informatică şi Matematică şi Facultatea de Drept şi Administraţie Publică);
– am remarcat repertoriul bogat al teatrului, cu spectacole în limba română;
2. Produsele alimentare şi băuturile moldoveneşti:
– dacă ajungeţi la Cahul, mergeţi neapărat în magazinul „Bucuria”, punct de desfacere al fabricii de dulciuri cu acelaşi nume, pentru a savura  numeroasele sortimente de bomboane de ciocolată; 
– treceţi apoi pe la expoziţia cu vânzare a Fabricii Vinia Traian, de unde puteţi cumpăra vin şi „divin”(cognac) de calitate;

3.Atmosfera din piaţă.Ce puteai găsi pe tarabe? De la găini tăiate la cărţi în limba rusă, de la haine noi şi purtate, la cereale, ulei, fructe şi legume (vă recomand strugurii!), torturi, peşte… Persoanele cu care am intrat în contact mi s-au părut foarte amabile, cel puţin cele cu care am reuşit să comunic, pentru că am întâlnit şi oameni care nu înţelegeau (cel puţin aşa lăsau să se creadă) limba română.
 

 

 

 

 

 

4. Maşinile de utilitate publică, care, cu aerul lor retro-sovietic, te duc cu gândul la vremuri îndepărtate.

 

 

5. Biserica Sf.Vasile din Parcul Central

6. Dacă la noi Crăciunul deja trecuse, în Moldova erau mari desfăşurări de forţe: lumea bătea covoare, făcea cumpărături, oraşul se pregătea de sărbătoare
 
7. Cinstirea memoriei lui Hogdan Petriceicu-Haşdeu, al cărui nume îl poartă universitatea de stat, teatrul, muzeul teritorial şi una dintre principalele străzi ale oraşului.

Ce nu am reuşit să fac în vizita mea la Cahul?

1. Nu am reuşit să vizitez Muzeul Ţinutului Cahul, chiar dacă era o zi de sâmbătă şi în mod normal ar fi trebuit să fie deschis. Mă interesa să văd abordarea în prezentarea istoriei oraşului, să cunosc mai multe despre oamenii acestor locuri.

2. Nu am găsit niciun punct de informare turistică, nicio hartă cu prezentare obiectivelor ce puteau fi vizitate. Mai mult, am vrut să cumpăr cărţi poştale, am întrebat la două chioşcuri de difuzare a presei dar am primit răspuns negativ. Ca să nu mai vorbim că Oficiul poştal Central se închidea nepermis de devreme (pe la 12-12.30).

3. Nu am găsit magazine cu obiecte de anticariat locale sau cu obiecte tradiţionale de artizanat. 

4. Nu am vizitat Sanatoriul „Nufărul Alb”, centru balneoclimateric renumit în întreaga Moldovă. Importanţa acestuia este evidenţiată şi de faptul că oraşul Cahul are ca  element central al stemei nufărul.

Am ieşit din oraş lăsând în urmă un monument deosebit de impunător, dedicat comemorării victimelor din cel de-al doilea război mondial.

 

Mi-am propus ca în următoarea vacanţă să îmi continuu călătoria prin celelalte raioane din Moldova, către Chişinău. E inutil să vă spun că interesul turistic pentru Moldova al unui român stabilit în Italia era privit cel puţin cu suspiciune de către vameşi şi de către localnici, în general.

10 thoughts on “O plimbare prin Cahul (Republica Moldova)

  1. Am văzut Republica Moldova din autocar (cu o pauză de 3 zile la Chișinău) în 1991. MI-a plăcut mult. O fi și nostalgia, or fi și drumurile la Kiev și Baku dar cam aceleași lucruri sunt și pe lista mea cu „cea mi-a plăcut prin fostele republici sovietice”: viața culturală, atmosfera din orașe, un altfel de simț civic și mâncarea.
    Numai bine în noul an!

  2. Dragă Monica, îţi mulţumesc mult pentru urări, numai bine şi ţie, să ai parte de momente frumoase şi de oameni minunaţi!
    Şi pentru mine această excursie a fost o experienţă frumoasă, nu vreau să plictisesc lumea, dar în perioada asta la mine în casă se ascultă Radio Moldova Naţional on-line 🙂
    Oamenii de acolo au încă o inocenţă pe care Occidentul şi-a pierdut-o demult şi încearcă să fie fericiţi cu foarte puţin. Îmi doresc pentru ei să îşi găsească drumul şi să le fie bine.

  3. Si mie mi-au placut aceleasi lucruri in Moldova: viata culturala extrem de bogata, bomboanele Bucuria, vinul si divinul, piata cu de toate, cu calupuri mari de unt si multe obiecte de cristal, piata de flori, parcul central din Chisinau cu statuia lui Stefan cel Mare, bogatul repertoriu de poezii al oricarui moldovean s.a. Muzeele sunt f.interesante, pacat ca erau inchise cand ai fost tu. Eu am fost acum vreo 10 ani, cand propaganda comunista era in floare. Si recunosc ca tare mi-ar fi placut sa ajung si in Transnistria.

  4. Mă bucur că am reuşit să descoperim latura cea mai frumoasă a Moldovei. Sper să ajung curând şi la Chişinău, acolo cu siguranţă voi avea mai multe muzee de vizitat.
    Îmi place mult şi să interacţionez cu oamenii locului, să îi văd cum gândesc şi să îi aud cum vorbesc.

  5. Am recitit postarea voastră după ce am văzut Cahulul.
    Sinceră să fiu, în timp ce scriu nu mănânc bomboane Bucuria, ci ucraineene, Lukas. Sunt cu seminte si un strat de ciocolata. Delicioase!
    – La Culinăria din poza voastră se mănâncă plăcintele acelea divine de dovleac despre care am scris si eu.
    – Am ajuns si la sanatoriul Nufărul Alb. Teatrul din localitate, botezat tot cu numele lui B.P.Hașdeu, ține spectacole și la sanatoiu. Am văzut Mimoza, de Pierre Chesnot. Nu mă mai distrasem demult așa de tare. În plus, la sfârșitul spectacolului am trecut prin sala de petrecere a sanatoiului. Să vedeți ce mai dansau pacienții, majoritatea în vârstă, într-o zi de miercuri!
    – Am vizitat și muzeul, într-o pauză de masă. Programul este luni-vineri, 8-16, cu pauză 12-13. Ori chiulești de la serviciu, ori te duci în interes de serviciu. Și muzeul este din alte vremuri și, de aceea, are farmecul lui. Am văzut: o expoziție cu poze de nuntă din perioada 1900-1980, animale împăiate din lunca Prutului (impresionante animalele de pradă care țineau între dinți victime însângerate, împăiate și ele), câteva panouri învechite despre istoria antică a zonei (neolitic până la Decebal și Traian, dar nu mai mult), colecții de radiouri și magnetofoane, cărți poștale și vederi (inclusiv cu astronauți pe post de Moș Crăciun/Gerilă), monede de secol XVIII-XIX și câteva poze cu imagini vechi din Cahul. Și o casă țărănească adevărată, care semăna cu casele de pe la noi.
    – Eu chiar am fost la Oficiul Poștal, dar s-au mirat tare de cererea mea de a cumpăra cărți poștale. M-am simțit și prost, oamenii veniseră cu alte probleme.
    – Cred că mi-ar fi plăcut să călătoresc cu rutiera prin Moldova. Rutiera este autobuzul/microbuzul care asigură transportul public auto între localități. O altă călătorie înapoi, în timp.
    – Am găsit într-o clădire de prin centru câteva pliante despre obiectivele de interes din zonă. Se pare că punctul respectiv de informare există în cadrul cooperării transfrontaliere cu orașele Galați și Brăila.
    – Cei care trăiesc de mai mulți ani prin aceste locuri mi-au zis că s-au schimbat lucrurile în bine în timpul cel de pe urmă.
    Cu drag.

    • Mi s-a făcut tare dor de Moldova! Mulțumesc mult pentru că ai împărtășit cu noi impresiile tale!
      Dacă mă enervez puțin mă apuc să le fac vederi și ghiduri turistice, mi se pare absurd să nu existe astfel de materiale! Cu drag, pe curând

  6. Am trecut o singură dată prin Cahul. Oraşul lasă impresii foarte plăcute. E calm. Multă verdeața. Străzi originale. Centrul e bine amenajat. Am de gând că mai vizitez oraşul, probabil la un centru balnear. Când aud Cahul, vine o senzaţie de istorie tecută şi imtegrată cu contemporaneitatea. Aştept reântâlnirea cu acest oraş exotic.
    Ei, şi o părere. Tătarii s-au dus. Normal al fi să se revină la numele Frumoasa.

    • Jurnal de Navetist

      🙂 Da, ar putea reveni la numele Frumoasa, poate ar fi și de bun augur. Dacă ajungi la centrul balnear, să ne scrii și nouă impresiile, poate mai interesează și pe altcineva. Mulțumim, te mai așteptăm pe blogul nostru!

  7. in ce moneda se fac cumparaturi la Cahul.Merg la o nunta in septembrie si vreau sa vizitez acest oras.

    • Cumpărăturile se fac în moneda locală, Leu Moldovenesc. Puteți schimba Lei românești sau alte valute la birourile de schimb valutar sau în vamă.

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web