Amalfi iarna, de sărbători

Am plecat de acasă destul de sceptic la gândul că urma să ne petrecem vacanța de iarnă undeva la malul mării, într-o stațiune din Sudul Italiei. În plus, ne făcuserăm o imagine plină de  stereotipuri negative despre acea zonă,  după cum aceasta ne fusese zugrăvită de prieteni.

Imediat ce treci de Roma, spre Sud, lucrurile încep să se schimbe puțin câte puțin, atmosfera din benzinării devine mai zgomotoasă, clima e mai călduroasă decât în Nord iar temperamentul locuitorilor mai vulcanic.

Pe autostradă, în apropiere de Napoli, GPS-ul ne arăta că mai aveam doar 60 km până în Amalfi, de parcurs într-o oră și treizeci de minute. Ne-am gândit că era vorba de vreo eroare, așa că am luat la verificat toate sistemele de hărți pe care le aveam la dispoziție (Waze, Google Maps, TomTom) și, spre surpriza noastră, toate arătau același traseu și același timp. În apropiere de Angri, GPS-ul ne-a indicat să ieșim de pe autostradă și să ne continuăm drumul, de 30km, în 60min. Muntele din dreapta noastră părea să fie cauza timpului exagerat și în numai 10 minute aveam să ne dăm seama că pentru a ajunge la Amalfi ai nevoie nu doar de răbdare ci și de frâne foarte bune, iar dacă nu ai ceva experiență la volan traseul este aproape imposibil. Dacă pe autostradă erau aproximativ 15 grade Celsius, pe la jumătatea traseului am dat peste zăpadă dar și peste o vedere panoramică extraordinară deasupra Golfului Napoli, cu Vezuviul pe fundal.Singurul aspect pozitiv din această aventură de o oră, în care am întâlnit doar vreo 3 așezări omenești, a fost că, după fix 60 de minute, ajungeam în însoritul Amalfi, la o temperatură de peste 17 grade, neobișnuit de călduroasă pentru sfârșitul lui decembrie, chiar și pentru Italia. Chiar dacă pe tot traseul nu am întâlnit decât vreo 3 mașini și un autobuz, parcarea din Amalfi era arhiplină, semn că mai exista și alt traseu pentru a ajunge în mica localitate.  Spre norocul nostru, apartamentul în care aveam să ne cazăm avea și un loc propriu de parcare, practic o „minune” având în vedere că cea mai ieftină parcare era de 3 Euro/h sau 20Euro/zi, undeva la ieșirea din localitate.Toate gândurile mele că eram singurul care alesese o astfel de destinație pentru a-și petrece revelionul aveau să fie spulberate după primele zece minute de plimbare prin centrul orășelului. Coada de la pescăria unde se vindeau fructe de mare la con, mesele pline din piață, mulțimea de la chioșcul cu înghețată, japonezii care-și cărau valizele imense prin cotloanele înguste, aveau să mă aducă cu picioarele pe pământ și să-mi dau seama că în acel loc fascinant urma să am parte de o vacanță interesantă. Și, ca să nu mai am niciun dubiu, în câteva minute sunete de fanfară se apropiau de piața centrală. Un grup folcloric alcătuit din peste 20 de persoane, cu instrumente pe care nu le mai văzusem în viața mea, creau o atmosferă greu de descris în cuvinte.

După doar câteva minute de la încheierea spectacolului, rătăciți pe străduțele orașului, aveam să auzim muzică în spatele unei intrări laterale a Domului. Ne-am trezit în mijlocul unui concert cu muzică de Crăciun, la care participau mai multe grupuri corale din zonă. Era doar 29 decembrie și-mi era clar că aveam să petrec aici cel mai frumos revelion de până acum. Fără zăpadă, dar cu valurile mării pe fundal, fără tobă și cârnați dar cu fructe de mare și pește proaspăt, fără țuică însă cu un limoncello excelent, fără lăutari dar cu o muzică napoletană pe care nu cred să o uit curând. Și pentru ca seara să se termine perfect, în băcănia de unde făceam câteva cumpărături aveam să întâlnim un localnic extrem de jovial care ne-a elucidat misterul acelei zile. Pentru numai 2 minute în minus, GPS-ul alege un traseu foarte greu, rar străbătut chiar și de localnici, în detrimentul variantei clasice, nici aceasta foarte confortabilă la condus însă foarte fotogenică, pe traseul Vietri sul Mare – Amalfi.  Tot la băcănie am găsit și o broșurică editată de primăria Amalfi, în care erau cuprinse toate evenimentele organizate în perioada 20 decembrie 2017 – 5 ianuarie 2018. Așa am aflat că, pe lângă peisajul superb, mâncarea excelentă și limoncello-ul formidabil ne vom bucura și de un bogat program artistic în perioada următoare. Chiar dacă era foarte târziu, magia și culorile acelor locuri ne-au ținut pe digul din port până târziu în noapte.Coasta Amalfitană că este cuprinsă între Positano și Vietri sul Mare, cu centrul în Amalfi. Așa se face că, ziua următoare am ales să plecăm spre Pompei și Napoli, prin Vietri sul Mare. Drumul este într-adevăr spectaculos, cei 17 km de șosea foarte îngustă întinsă pe lângă pereții sâncoși se parcurg în aproximativ 45 de minute, în condițiile unui trafic rezonabil de iarnă. Nici nu vreau să mă gândesc ce este vara în această zonă… De cele mai multe ori trebuie să oprești cu mult înainte de curbe, la semnalul sonor al autobuzelor care virează cu greu. În plus, între localități, pietonii circulă pe șosea, bicicliștii sunt aproape peste tot iar motoretele sunt pur și simplu exasperante pentru șoferi.

Dacă întreaga zi am petrecut-o la Pompei și Napoli (despre care o să vă povestim într-un alt articol), seara am încercat să ajungem în Salerno, unde se desfășura evenimentul “Luci d’Artista”. Chiar dacă era trecut de ora 21, cu greu am reușit să găsim un loc de parcare la aproape jumătate de oră de mers pe jos către centru. Efortul a meritat din plin, atmosfera pe faleză și pe strada centrală a orașului fiind cu adevărat extraordinară. Nu îmi puteam imagina cum un oraș cât jumătate din Constanța a putut să atragă atâția turiști în mijlocul iernii. Spectacolul luminilor de pe strada centrală, roata panoramică de pe malul mării dar mai ales energia degajată de locuitori și turiști ne-au făcut să rămânem până târziu în noapte chiar dacă ne așteptau cei 20 de km de serpentine până în Amalfi. Ziua de revelion a început cu muzica unor colindători eleganți, care, după ce au trecut prin micile piețe ale orașului s-au oprit pe treptele Domului, antrenându-i în spectacolul lor atât pe localnici cât și turiști.

Dacă în jurul prânzului a fost liniște pentru ca lumea să se odihnească pentru petrecerea care urma să aibă loc, după miezul nopții, spre seară, și-a făcut apariția unul dintre grupurile tradiționale care avea să ne rămână în suflet datorită costumelor, muzicii dar mai ales datorită stării de bunădispoziție pe care reușeau să o degaje: Gruppo Folk Pogerolese.

Nici cina de revelion nu putea să fie una oarecare, așa că, plecând în căutarea unui loc cât mai tradițional pentru a sărbători trecerea în noul an alături de localnici, am nimerit în Trattoria Da Memè, unde am împărțit o masă mare cu o familie din Paris, una din Bari și alta din Pavia, pe care, evident, le vedeam atunci pentru prima oară. A fost o seară superbă în care poveștile despre locurile frumoase ale Coastei Amalfitane s-au legat cu cele despre alte destinații  turistice și așa aveam să aflăm că unul dintre comeseni vizitase Constanța și chiar aveam cunoștințe comune. Ce mică e lumea!

Și pentru că miezul nopții se apropia, restaurantele s-au golit și toată lumea și-a dat întâlnire pe faleză. Ce a urmat?

Petrecerea a continuat apoi în piață până spre dimineață, pe muzica unor trupe talentate și s-a încheiat cu concertul cunoscutei cântărețe italiene Arisa.

Credeați că autoritățile s-au oprit cu evenimentele în 2017? Nicidecum, în jurul prânzului, în capela Domului, s-a organizat Concertul de Anul Nou.  Am asistat la un nou moment deosebit de reușit, primit cu entuziasm de cei prezenți.

Spre seară, grupul folcloric Pogerolese avea să facă un adevărat show cu muzică populară napoletană. Costumele tradiționale, instrumentele rudimentare, copiii care făceau parte din orchestră și pasiunea cu care interpreții cântau au făcut ca piața să li se alăture și să cânte împreună.

Seara a continuat cu o superbă slujbă la Domul din Amalfi, cu un îndemn la solidaritate și toleranță pentru început de an.

Ziua următoare am reușit să ne strecurăm printre  picăturile de ploie și am ajuns în celalalt capăt al Coastei Amalfitane,  la Sorrento. Un oraș deosebit, un loc în care întâlnești la tot pasul lămâi și portocali, un oraș în care am savurat cea mai bună pizza napoletană, cu o stradă comercială plină de magazine de souveniruri și cu o vedere panoramică fantastică asupra golfului Napoli. În ziua următoare ne-am bucurat să vedem coasta inundată de soare. Și, pentru ca spectacolul să fie cât mai grandios, am ales să facem o vizită la Positano, probabil cea mai frumoasă localitate de la mare din acea zonă. Chiar și în această perioadă din an găsirea unui loc de parcare a fost o provocare, traficul desfășurându-se pe un singur fir. Dacă ajungeți acolo, încercați să coborâți cu mașina cât mai mult, deoarece în centrul stațiunii este o parcare destul de încăpătoare. Mulți preferă să lase mașinile sus, însă drumul de întoarcere devine extrem de anevoios. Peisajul este superb, iar orășelul este o bijuterie arhitectonică. Pe drumul dintre Amalfi și Positano se află alte două atracții: Grota de smarald, care din cauza valurilor era închisă, și Fiordul Furore. Dacă la Grota de smarald există o mică parcare și un magazin de souveniruri unde puteți să savurați o cafea  și să aveți o priveliște extraordinară, la Fiordo di Furore este aproape imposibil să parchezi mașina. Și, totuși, orice efort merită pentru a vedea un loc spectaculos. Nu ratați pe acest traseu nici presepii, o tradiție pentru această zonă.

Am lăsat pentru ultima zi vizitarea localității unde se fabrică celebra ceramică de pe Coasta Amalfitană,  când ne-am oprit în Vietri sul Mare, un adevărat muzeu în aer liber al celebrelor vase lucrate artizanal. Cu ce am rămas după această experiență? Cu ideea clară că și într-un oraș de mare se pot organzia evenimente pentru a atrage turiștii iarna, punând în valoare cât mai mult cu putință elementele locale caracteristice zonei (tradiții, folclor, mâncare, muzică, vinuri). Am rămas cu gustul inconfundabil al produselor de patiserie umplute cu diverse creme, cu savoarea celebrelor babà napoletane. Nu o să uităm niciodată muzica napoletană și nici simpatia oamenilor extrem de primitori. Ne-am schimbat total percepția despre sudul Italiei și am ajuns la concluzia unui citat celebru: “Când mergi în Sudul Italiei plângi de două ori: atunci când ajungi și când trebuie să pleci”.

Și dacă doriți să vedeți cu ce idei am plecat și cu ce amintiri am revenit din această vacanță, vă lăsăm să urmăriți un film care radiografiază extraordinar diferențele de percepție dintre Nordul și Sudul Italiei – Benvenuti al Sud 2010.

În cazul în care v-am făcut poftă de o evadare în această zonă minunată, prietenele de la Holiday Boutique pregătesc un circuit în zonă în perioada 17-24 martie 2018.

One thought on “Amalfi iarna, de sărbători

  1. […] Pentru a completa sejurul tău la Napoli, trebuie neapărat să vizitezi Coasta Sorrentină, Coasta Salernitană și Coasta Amalfitană. […]

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web