Prin Cimitirul Montparnasse, Paris
Despre cimitire monumentale celebre, devenite puncte de referință pe harta destinațiilor turistice, am mai scris cu ani în urmă. O plimbare printre morminte e ca o imersiune în amintirile unui trecut profund, în care nu mai există ambiții, orgolii, conflicte sau pasiuni, ci o pace care domnește peste lespezi, cuvinte și flori.
Am ales să vizităm în Paris cimitirul Montparnasse pentru că știam că acolo își au odihna veșnică câțiva dintre intelectualii români de seamă care și-au legat numele de Orașul Luminilor, care le-a inspirat operele artistice și le-a alinat ultimii ani din viață. La intrarea în cimitir se găsește o hartă unde sunt indicate parcelele și secțiunile unde sunt poziționate mormintele personalităților celebre.
Cimitirul Montparnasse își are originea la începutul secolului al XIX-lea, când a fost instituit, împreună cu alte cimitire din Paris, în primul rând din motive de igienă publică. Inițial, aici au fost înmormântate persoane de condiție socială modestă însă cu trecerea timpului a devenit locul unde își dorm somnul veșnic personalități din toate domeniile.
Fotografiile de mai jos au fost făcute în două perioade diferite ale anului, în lunile martie și octombrie 2022.
Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Brâncuși, Tristan Tzara, sunt câteva dintre numele de români trecute pe lespezi întru nemurire.
Statuia “Sărutul” a lui Brâncuși nu este expusă publicului, făcând obiectul unui litigiu dintre urmașii Taniei Rachevskaya, tânăra pe al cărei mormânt a fost amplasată statuia, și statul francez. Povestea Taniei este una extrem de tristă, se spune că s-ar fi sinucis din prea multă dragoste. Iubitul ei, un student medicinist de origine română, i-a comandat tânărului sculptor Brâncuși, abia sosit la Paris, realizarea celebrului monument, care urma să fie inclus în ansamblul funerar. La început, statuia nu a fost pe gustul familiei tinerei decedate care ar fi vrut să o înlăture de pe soclu. După o sută de ani, în urma unei vizite la Centrul Pompidou, câțiva urmași ai familiei Taniei, realizând care e valoarea materială a monumentului, au cerut să îl transfere în Polonia. De aici a început cauza contra statului francez.
Scriitori, actori, artiști, editori, diplomați francezi și de alte naționalități își continuă dialogul cu posteritatea de dincolo de eternitate.
Pe câteva dintre morminte sunt amplasate monumente funerare și statui deosebit de sugestive.
