Pandemia trece, omenia rămâne
După două luni de întuneric, pâcla neagră se ridică încetul cu încetul și începe să apară soarele. Au fost zile teribile, de coșmar continuu, în care nu exista diferență între zi și noapte, ci o așteptare permanentă, într-o groază care paraliza orice reacție firească.
Cu ce am rămas după aceste săptămâni? Îmi vor rămâne întipărite în minte sirenele care sunau la orice oră din zi și din noapte, singurele de altfel care treceau pe străzile pustii, buletinele de știri de la ora 18.30 în care ni se comunicau datele privind numărul de morți de peste zi, zecile de anunțuri de decese publicate în ziarul local și acea așteptare prelungită, insuportabilă. Nu voi uita steagurile de la balcoane, desenele copiilor care ne încurajau că “andrà tutto bene”, momentele în care răsunau cântece de speranță. Nu voi uita niciodată imaginile pe care le-am văzut toți, cu camioanele din Bergamo care transportau în alte regiuni sicriele pe care crematoriile din zonă nu mai dovedeau să le ardă, sicriile stivuite în biserici, și acele numere dincolo de care se ascund vieți omenești care acum nu mai sunt: 30.000 de decese înregistrate în Italia, dintre care 160 de medici (actualizare la data de 12 mai 2020), 40 de asistenți și 119 preoți. Am prieteni și cunoștințe care știu ce înseamnă lupta cu boala, unii și-au pierdut rude sau părinți, alții au luptat ei înșiși și s-au vindecat.
Nu voi uita niciodată slujba de Înviere de anul acesta, într-o biserică goală, cu câteva lumâri aprinse în băncile unde de obicei erau așezați enoriașii.
Pe lângă enormele pierderi omenești, această teribilă situație a lăsat în urmă o criză economică puternică, ale cărei efecte se vor simți multă vreme de acum înainte. Ne-am trezit neputincioși și lipsiți de apărare, cu multe planuri de viață date peste cap.
Și, pentru ca să ne amintim peste ani și de faptele bune din timpul pandemiei, vă voi povesti aici despre acțiunile românilor din Asociația “Romania chiama Parma”.
Colaborarea cu Centrul de Diabetologie din Parma
Pentru că bolnavii de diabet sunt considerați una dintre categoriile de risc în cazul contaminării și îmbolnăvirii cu Coronavirus, reprezentanții direcției sanitare din Parma au decis să suspende pentru o perioadă activitatea obișnuită de asistență acordată acestora, deci implicit și furnizarea de materiale de control. În plus, în momentele de vârf ale pandemiei, cadrele medicale au fost activate în alte sectoare, unde erau necesare intervenții de urgență. Pentru a veni în întâmpinarea pacienților, s-a apelat la colaborarea voluntarilor din Asociația Romania chiama Parma. Timp de câteva săptămâni, organizați în ture, am contactat telefonic bolnavii luați în evidența centrului de Diabetologie, i-am programat să vină să își ridice materialele medicale iar, unde deplasarea nu era posibilă, am făcut distribuția la domiciliu.
Îmbrăcați cu tricourile albe, cu drapelul și numele României, am adus un mare ajutor într-un moment de dificultate și, în același timp, am arătat o față mai puțin cunoscută a românilor din Italia, dincolo de obișnuitele clișee. A fost o experiență importantă, în care am intrat în legătură cu oameni singuri, în suferință, bucuroși că îi sună cineva care să se interese de soarta lor. Au existat și cazuri, câteva zeci, în care la telefon au răspuns rudele celor bolnavi, spunând că aceștia au decedat, cei mai mulți de Coronavirus.
Colaborarea cu Asociația P.A.V.E.L. din România
De mult timp ne-am propus să ajutăm Asociația P.A.V.E.L. (https://www.asociatiapavel.ro/), care reunește părinții copiilor bolnavi de cancer, leucemii și anemii grave. Inițial, am dorit să aducem o rază de bucurie organizând zilele de naștere ale câtorva dintre copiii bolnavi, însă criza sanitară din ultimul timp a schimbat prioritățile și am decis, împreună cu membrii asociației, să direcționăm resursele pentru ceea ce este mai necesar în acest moment. Astfel, banii pe care i-am donat vor fi folosiți de Asociația P.A.V.E.L. pentru achiziționarea dispozitivelor de protecție și a dezinfectanților, atât de necesari pentru a-i proteja pe acești copii cu imunitate scăzută de eventuale infectări cu Coronavirus.
Colaborarea cu Centrul Emporio Solidale din Parma
În luna februarie am decis să activăm un laborator în cadrul căruia am realizat manual mărțișoare pe care ulterior le-am comercializat. În momentul în care criza sanitară a atins un nivel îngrijorător de ridicat, ne-am gândit să strângem un fond de urgență, pe care să îl direcționăm ulterior acolo unde va fi mai multă nevoie. La sfârșitul campaniei, am hotărât să contribuim cu o donație în favoarea Centrului Emporio Solidale, care distribuie gratuit alimente și bunuri de primă necesitate persoanelor în dificultate.
Alături de cei în suferință
Am răspuns “prezent!” și când am primit apelul românilor în suferință, rămași fără lucru și fără mâncare, ne-am mobilizat și am strâns pachete cu alimente. Nu am să uit niciodată lacrimile unui copil care nu a mâncat de câteva zile și emoțiile unui părinte care nu știe încotro să meargă.
O altă acțiune de care ne vom aminti cu mândrie este cea la care a participat Tudor, unul dintre mezinii asociație noastre. El s-a înscris într-un grup de voluntari care s-au oferit să le ducă la domiciliu, celor bătrâni sau neajutorați, cumpărături și medicamente.
Să sperăm că virusul va trece, așa cum a apărut, și că ne vom aminti ca prin vis de această perioadă, păstrându-ne omenia, ca dar neprețuit de viață. Iar pe cei din România, din frontul conspiraționiștilor, care cred că tragedia provocată de Coronavirus este o poveste inventată, îi invit să citească versurile lui Ungaretti:
Non gridate più – Giuseppe Ungaretti
Cessate d’uccidere i morti,
Non gridate più, non gridate
Se li volete ancora udire,
Se sperate di non perire.
Hanno l’impercettibile sussurro,
Non fanno più rumore
Del crescere dell’erba,
Lieta dove non passa l’uomo.