Ce-am luat cu mine din România

Când eram la școală, unul dintre subiectele mele preferate la temele de română sau de dezvoltarea vorbirii era următorul: „Ce-ați lua cu voi pe o insulă pustie? Explicați alegerea voastră”. Astăzi este rândul meu să vă provoc la un exercițiu de imaginație: „Dacă ar trebui să plecați din România pentru o perioadă îndelungată, ce ați lua cu voi?”. Poate că vă veți gândi imediat la persoanele dragi pe care veți dori să le aveți alături, la fotografiile de familie sau la un obiect la care țineți mult. Desigur, valiza nu e suficient de încăpătoare și trebuie să faceți o selecție foarte atentă. La început veți reuși să luați puține obiecte, cum ar fi, de exemplu, o iconiță care să vă apere de rele, strecurată cu grijă de mama sau de bunica voastră, tricoul copilașului vostru, cu care vă veți șterge lacrimile de dor și eventual o carte pe care să o citiți pe drum.

Cu timpul însă veți simți nevoia să vă înconjurați de repere, inclusiv materiale, care să vă amintească de ceea ce reprezintă “acasă”, dintr-o teamă de a nu pierde legătura cu originile.  La fiecare călătorie în țară veți adăuga câte ceva la colecția voastră iar când veți primi oaspeți străini, le veți da explicații despre proveniența fiecărui obiect.

La noi, de exemplu, puteți găsi cămăși autentice bucovinene, cusute la mână, pe care le îmbrăcăm la evenimentele organizate de comunitatea românească.

Tot din Bucovina provin și ouăle încondeiate, care fac deliciul tututor prietenilor italieni care ne trec pragul casei. Într-un timp le dăruiam de Paște, simbolic, celor apropiați, cel puțin câte un ou încondeiat.

Din zona Buzăului, cu motive decorative și elemente cromatice specifice țesăturilor manuale moldovenești, provine covorul din sufragerie, lucrat acum 130 de ani de una dintre bunicile familiei. Mai avem și o carpetă oltenească, lucrată tot manual.

Din lada de zestre nu lipsește un peretar, realizat în zona Galațiului prin tehnica de lucru “cu sârma”. De acest obiect nu aș putea să mă despart niciodată, pentru că ascunde o poveste foarte tristă.

Din dragoste pentru Constanța, ne-am împodobit pereții din dormitor cu tablouri realizate de un prieten, reprezentând imagini ale unor locuri care ne trezesc multe amintiri : biserica unde ne-am botezat unul dintre copii, valea portului așa cum o vedeam din balcon, piața Ovidiu și, bineînțeles, Cazinoul. Mai avem în casă acuarele achiziționate în Sighișoara și Sibiu.

Ca să revenim la zona Dobrogei, avem replici ale grupului statuar “Gânditorul de la Hamangia și Femeia”.

Nu lipsesc nici cărțile, ghidurile și monografiile ilustrate despre Constanța și România.

Și nu suntem singurii. Dacă aveți ocazia să vizitați case de “navetiști”, veți remarca multe elemente de decor “de suflet”. O familie din zona Clujului are pe peretele din sufragerie un ștergar și o strachină de lut. Alți prieteni au la loc de cinste, pe un manechin, un costum popular românesc, alături de nelipsitele ouă încondeiate.

3 thoughts on “Ce-am luat cu mine din România

  1. Ce frumos! Fiecare obiect are povestea lui,ar putea fi o continuare, o altă pagină de Jurnal….
    Mai ales pentru noi cei plecați, sigur fiecare ar putea adăuga multe ….e chiar o alegere grea.
    Eu printre cele aduse de acasă , aș aminti „zestrea”mea de porțelanuri -le-am adus dar nu le folosesc niciodată. Sint servicii de ceai ,cafea de cobalt aurite,coșulețe împletite cu flori ,cadouri primite la nuntă .Atunci când ne-am transferat ,mămica a spus „ia le dragu mamii cu tine că is a voastre „-astea is doar o parte din ce imi vin in minte acum! -dar cu siguranță aş avea încă multe altele!.

    • Jurnal de Navetist

      Da, frumos, fiecare lucru în parte are povestea lui, un trecut. Și fiecare dintre ele are o valoare de neprețuit în sufletul nostru, nu neapărat una materială.

  2. Foarte frumos ! Duceti traditiile departe in lume . 🙂 Eu nu stiu ce as putea lua cu mine in lume . E o intrebare relativ dificila . As lua multe ,dar in acelasi timp n-as lua nimic…

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web