Peisaj urban în Constanța: dansând cu urșii

Sunt întrebat deseori care este cea mai bună fotografie pe care am realizat-o. Răspunsul este mereu altul, pentru că am multe cadre dragi însă sunt foarte puține fotografiile care m-au mișcat și mă urmăresc mult timp, prin povestea care se ascunde dincolo de imagine. Fotografia de mai sus este una  dintre ele. M-a „bântuit” tot anul și m-am tot gândit la acel „ursuleț obosit” care probabil o să reapară pe străzile orașului. Crăciunul trebuie să fie un moment de bucurie pentru toată lumea, în special pentru copii, iar rememorarea tradițiilor nu trebuie să devină o corvoadă pentru nimeni.

Astăzi era zarvă mare  în zona parcului de la gară, răsunau încă de departe  sunete de tobe și trompete.  Imediat am avut o strângere de inimă la gândul că voi reîntâlni „ursulețul” de acum un an. L-am căutat prin mulțime și m-am bucurat enorm să văd că locul lui era luat de tineri la fel de obosiți dar care probabil deciseseră din proprie inițiativă să facă parte din acea coregrafie.

Nu știu dacă această tradiție, la 10 grade și fără zăpadă, aduce ceva din atmosfera sărbătorilor la Constanța însă multora dintre noi ne amintește cu siguranță de copilărie, de zilele când pe ulițele pline de zăpadă soseau grupuri de colindători care „umblau” cu plugul, cu ursul, cu capra, cu „bună dimineața la moș Ajun”, cu sorcova sau cu steaua.

DSC_7743DSC_7749 DSC_7744 DSC_7756

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web