Ţară trăită, ţară visată: România

A devenit deja tradiţie ca de două ori pe an să organizăm evenimente prin care să aducem în prim plan România, o Românie curată, aşa cum o revedem prin filtrul amintirii, scuturată de tot ceea ce e trist şi urât, din care am luat cu noi la mii de kilometri depărtare doar ceea ce este frumos. Dacă anul trecut am prezentat publicului italian literatura română în cadrul manifestării Invito alla letteratura romena, urmate de inaugurarea unei expoziţii fotografice despre România, iar în luna decembrie am vorbit despre trecutul recent al ţării noastre (în cadrul evenimentului Il regime comunista in Romania e la sua fine. Riflessioni su un passato recente), de data aceasta ne-am oprit asupra imaginilor de film documentar care ne-au prezentat aspecte mai puţin cunoscute privind realităţile româneşti.

Şi de data aceasta am avut bucuria de a avea un invitat de excepţie: este vorba despre domnul Dan Curean, regizor, director de imagine şi realizator de filme documentare la TVR Cluj.
Evenimentul a fost organizat sub egida “Community Corner Romania” de Primăria Parma în colaborare cu Instituţia Bibliotecilor din Parma, Biblioteca Internaţională “Ilaria Alpi”, Asociaţia “România chiama Parma” şi cu sprijinul Editurii City Walk din Constanţa şi al mărcii de vinuri Alira.

Publicul prezent, român şi italian, a savurat din plin momentele pline de culoare şi emoţie. Manifestarea fost concepută ca o conversaţie între prieteni în cadrul căreia Dan Curean ne-a purtat prin locuri mai puţin cunoscute.
Am pătruns mai întâi, prin intermediul privirii discrete a camerei de filmat, în intimitatea unui grup de haholi din localitatea Letea, ocazie cu care am “asistat” la un parastas, timp în care ni se derula povestea acestui grup etnic originar din Ucraina. Din când în când glasul molcom al povestitorului din film se intercala cu muzică tradiţională în limba originală. A urmat apoi prezentarea minorităţii tătare din localitatea Valul lui Traian din judeţul Constanţa (sosite pe aceste meleaguri, din Crimeea, acum 150 de ani), unde am “participat” virtual la o nuntă tătărască. În încheierea primului calup de documentare am descoperit realitatea comunităţii ţipţere din Vişeu (muncitori în domeniul forestier de origine germană proveniţi din Austria şi din Slovacia). 

Toate scenele din filmele proiectate au drept fundal un cadru natural mirific.

A doua parte a întâlnirii a fost o plimbare “Călare prin Carpaţi”: o invitaţie la cunoaşterea istoriei milenare a poporului român şi a peisajelor spectaculoase din munţii noştri.
Numeroase au fost întrebările provenite din partea publicului, dintre care am să amintesc doar câteva: “Etnicii tătari se consideră români sau tătari?”, “Aceste minorităţi au intenţia de a se întoarce în ţările de origine?”, “Statul român acordă drepturi minorităţilor etnice? Dar înainte de ’89 cum era?”, “În ce mod influenţează fenomenul globalizării menţinerea identităţii?”,”În cât timp aţi realizat filmul Călare în Carpaţi?”,”Ce distanţă aţi străbătut în timpul filmărilor?”, “Ce dificultăţi aţi întâlnit pe durata realizării documentarelor?”

Conversaţia a continuat şi în timpul degustării de produse tradiţionale româneşti gătite de gospodinele din comunitate: salată de vinete, chec aperitiv, tarte cu fructe, cozonac, minciunele, slănină afumată, sandviciuri cu caşcaval, salam de Sibiu şi muşchi afumat. Toate stropite din plin cu vin dobrogean Alira.
La sfârşitul întâlnirii, invitaţii au primit în dar vederi ilustrate reprezentând imagini din Constanţa.

Mulţumim invitatului nostru pentru momentele deosebit de plăcute pe care ni le-a oferit şi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui eveniment!

Mai multe fotografii de la eveniment puteţi vedea aici: Album foto

Leave a Reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.