Povestiri din hamacul bricului Mircea: Hai şi tu la bordul unui velier (III)

Cu siguranţă că mai toţi aţi văzut cum arată un velier în filme sau în fotografii, dar să calci pe puntea unuia dintre acestea îţi trezeşte un sentiment unic. Nu este vorba doar de faptul că te afli pe o navă, ci că în jurul tău totul are o poveste. Vezi schela de urcare la bord şi te întrebi cum se manevrează ea în lipsa tehnologiilor moderne, auzi un clopot care sună şi realizezi că este ora fixă, zăreşti o fată drăguţă în tricou de marinar care fluieră într-un mod ciudat când calci pe punte şi te întrebi ce o însemna oare. Sunt coduri nescrise păstrate de sute de ani, pe care marinari de pe velierele din toată lumea le folosesc şi în zilele noastre.

Să vizitezi un velier este o ocazie unică şi cu siguranţă o experienţă pe care ai să o povesteşti şi nepoţilor tăi. De cum ai urcat la bord eşti impresionat de multitudinea de parâme atent aranjate, de punte-care nu te aşteptai să fie chiar aşa de albă- de scările lăcuite care duc spre puntea de comandă şi de mirosul de proaspăt vopsit care contribuie la atmosfera de prospeţime şi curăţenie.

Îţi doreşti să vezi unde dorm cei peste o sută de marinari şi rămâi surprins să găseşti o cameră goală, întrebi unde mănâncă aceştia şi ţi se răspunde că tot în aceeaşi cameră…Te întrebi unde sunt mesele sau scaunele. Nici hamacele nu se văd. Toate sunt bine aşezate la locul lor: mesele şi scaunele în tavan, hamacele în magazii speciale, iar în micile dulăpioare afli că se ţin obiectele personale ale marinarilor. Tot aici se desfăşoară şi cursurile, căci, nu-i aşa, majoritatea velierelor sunt nave şcoală şi, pe durata marşurilor pe mările şi oceanele lumii – care ţin luni întregi- cursurile şi examenele trebuie şi ele să-şi urmeze cursul.




Descoperi apoi bucătăria, nu foarte mare însă bine organizată, un loc în care se munceşte aproape continuu: ziua se găteşte mâncare, noaptea se coace pâine şi tot aşa zilnic, timp de săptămâni şi luni.



Velierele au şi saloane cochete în care sunt primite delegaţiile oficiale, precum şi cabine elegante care asigură celor care conduc „expediţia” confortul necesar.

Acestea dinurmă sădesc în sufletul studenţilor dorinţa ca într-o bună zi să ajungă şi ei, din cazarma îngrămădită, la o cabină cu baie proprie. Experienţa ne dovedeşte însă că însuşi actualul comandant al velierului a dormit cu 25 de ani în urmă în acelaşi hamac de la cazarmă, că şi el a suferit alături de colegii săi de rău de mare, a fost pe rând veghe la prova sau grupă la bucătărie, cart la schelă sau a urcat la vergi pentru a strânge velele. Istoria se repetă de zeci de ani şi aproape nimic nu se schimbă în viaţa marinarilor de la bordul velierelor.

O să răspund acum şi la întrebările adresate în articolul trecut şi o să încep cu mâncarea care pe bric este de două feluri: bună şi foarte bună…problema este că unii au rău de mare şi nu prea mănâncă, spre norocul altora la care răul de mare se manifestă printr-o foame continuă. Mâncarea este pregătită de bucătari profesionişti însă ajutoarele sunt tot din rândul marinarilor, care cu schimbul curăţă cartofi, spală vesela sau fac curat prin bucătărie.

Cât despre servitul mesei, acesta este un pic mai complicat….în cazarma în care se doarme sunt mese de 10 persoane care se coboară din tavan, împreună cu nişte băncuţe care, după servitul mesei, se urcă la poziţie…şi asta de trei ori pe zi.

Este frumos pe mare, dar şi mai frumos este când velerul ajunge într-un port. Nava devine punctul de atracţie pentru localnici şi turişti, aşa că toate privirile sunt aţintite către echipaj, care trebuie să arate exemplar deoarece pentru câteva zile fiecare dintre marinari devine un mic ambasador al ţării sale.

Pe timpul staţionării în port  nava este vizitată de turişti, au loc diferite evenimente culturale şi astfel acest mic petec de România „povesteşte” despre cine suntem şi de unde venim. În cei 75 de ani de viaţă, Mircea „a povestit” prin multe locuri despre ţara noastră şi a făcut-o cu mult succes. De anul trecut, bricul Mircea are un coechipier, Adornate, care cu siguranţă va reprezenta ţara noastră în porturile străine.

Dacă vrei să urci la bordul lui Mircea şi al altor 13 veliere participante la SCF Black Sea Tall Ship Regatta 2014, te aşteptăm în perioada 24-27 mai în Portul Constanţa. Detalii pe http://tallshipsconstanta.ro/

Imagini despre cele povestite mai sus puteţi să urmăriţi în următoarele 35s:  https://www.youtube.com/watch?v=beCElW_x6Q4

Mulţumesc prietenilor care au contribuit  la realizarea acestui articol cu fotografii din arhivele personale.

8 thoughts on “Povestiri din hamacul bricului Mircea: Hai şi tu la bordul unui velier (III)

  1. Tare mi-au mai plăcut ultimele astea trei articole despre Mircea. Să înțeleg că unul dintre navetiști a făcut armata la marină? Curiozitatea mea e dacă e adevărată povestea cu aruncatul în mare legați cu o funie și înotat 1 km, rezistență.
    Am povestit cu un italian care a făcut armata la marină. îmi rezulta că n-a fost niciodată în larg decât ca turist, înainte sau după.

  2. Ne-ai prins:))) Aruncatul în mare legat rămâne o legendă! Dacă în urmă cu 20 de ani echipajul se mai bălăcea prin jurul navei, echipat cu veste de salvare şi asistat cu bărci de siguranţă la apă, în ultimii ani datorită voiajelor în afara Mării Mediterane şi înotatul a devenit mai rar…nu se ştie ce găseşti în apă în mijlocul Atanticului!

  3. …. in completare
    Inca se mai practica trimisul dupa o galeata de siaj sau sa aduci de la seful mecanic trusa cu relevmente si distante?

  4. Sunt persoane care de mici copii au citit povesti cu pirati, cu expeditiile lui Columb, care au visat sa urce la bordul unei "nave cu panze", sa vada cum arata un bompres, un catarg, velatura sau un galion. Sa simti cum un velier "te asculta la manevra" este ceva ce lipseste celor care naviga cu motor. Cine bea apa de tanc o data nu-i uita gustul ….. Vant din pupa si "Toate panzele sus".

  5. […] este experiența la bordul unui velier -„Povești din hamacul Bricului Mircea (I, II, III)” dar acum a venit rândul vostru să furbișați, să bricuiți, să marțagoniți, să […]

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.