Tătici cu copii pe munte – Retezat 2011 (II)


Campania 2011 din Retezat a fost mult mai bine primită de mămici, care au mai căpătat încredere după ce văzuseră cu un an în urmă că le-am adus acasă copiii sănătoşi. Chiar şi noi am fost mai primitori, astfel că în această expediţie şi-a făcut loc şi prima mămică. Echipa aproape că s-a dublat, cea mai mică fetiţă având 6 ani, rucksacii au scăzut în greutate şi tactica s-a schimbat radical.


Am hotărât să abordăm altfel prima zi de munte, astfel încât traseul de la parcare (Poiana Carnic – 980m) până la Cabana Pietrele (1480m) a fost parcurs în mai puţin de 3 ore. O altă idee înţeleaptă a fost şi aceea de a nu mai schimba cabanele ci de a sta pentru toată perioada în acelaşi loc. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult deoarece nu am mai cărat rucksacii grei după noi.

Am fost cazaţi în Vila Stănişoara în condiţii excelente: doi în cameră, baie, duş, apă, gresie, faianţă…şi o curăţenie exemplară pentru o cabană de munte. De altfel, curăţenia ne-a urmărit tot timpul în Retezat, un parc extraordinar, foarte frecventat de turiştii străini.


Pentru cea de a doua zi ne-am planificat un traseu ucigător (aveam să ne dăm seama de asta abia la întoarcere…): Cabana Pietrele (1480m) – Lacul Stănişoara (1990m) – Şaua Retezat (2251m) – Lacul Bucura (2040m) – Cabana Pietrele….un traseu pe marcaj în jur de 10 ore.


Dis de dimineaţă, echipa era pregătită şi gata de acţiune. Drumul a început lejer prin pădure, lăsându-ne impresia că o să stăm toată ziua la răcoare. Totul a fost doar o iluzie şi după numai o oră am început să ne luptăm cu soarele. Aveam să mai zărim un copac abia la întoarcere, deci cel mai important sfat pe care vi-l dăm pentru Retezat – Atenţie la APĂ! Traseul până pe Şaua Retezat nu este dificil însă supune psihicul la grele încercări, simţi că este foarte aproape şi totuşi este greu de ajuns.






O pauză de refacere şi am plecat pe cea mai grea porţiune a traseului: Şaua Retezat – Lacul Bucura. Un traseu accidentat, cu un peisaj desprins din filmele SF. A fost unul dintre trasele cele mai periculoase şi au fost momente în care ne-am gândit că poate copiii sunt prea mici pentru aceste experienţe. Tot aici am căpătat şi cea mai mare încredere în copiii noştri care ne-au arătat de ce sunt în stare. FELICITĂRI!




Zona lacurilor este de poveste, iar liniştea ce domneşte în jurul Lacului Bucura amplifică senzaţia de experienţă unică în viaţă. Drumul de întoarcere, la fel de greu, ne-a învăţat importanţa fiecărei picături de apă şi generozitatea echipei care te ajută atunci când ai senzaţia că nu mai poţi. 

La doar jumătate de oră de cabană am pierdut contactul cu cel mai “năzdrăvan junior”. Plecat înaintea echipei,  a ales un alt marcaj, dându-ne astfel emoţii pentru vreo jumătate de oră, timp în care ne organizam pentru plecarea în căutarea celui pierdut. A fost o altă lecţie importantă pe care copiii şi-o amintesc: mereu aproape de echipă! 
Cina de la cabană, de o calitate excelentă, avea să încheie o zi extraordinară.


Pentru ultima zi de munte am ales un traseu de doar 7 ore, până la Lacul Galeşul (1990m), pe care copiii, încălziţi după traseul din ziua anterioară, l-au parcurs cu zâmbetul pe buze, mai ales că mare parte a fost prin pădure.


Tot în 2011 am inaugurat şi o nouă etapă în cadrul programului, şi anume ca ultima seară să o petrecem la o vilă cu apă caldă şi eventual grătar. Aşa că a devenit un obicei să ne oprim la Cârtişoara pentru un “foc de tabără” la care să planificăm traseul pentru anul următor.

În 2012 a urmat „misiunea” Piatra Craiului: 

0 thoughts on “Tătici cu copii pe munte – Retezat 2011 (II)

  1. Până să merg în Retezat prima dată (la peste 40 de ani), mi-ar fi fost foarte simplu să fac top 3 munţii mei favoriţi. De atunci mă feresc să enumăr acest top. Îmi este greu să stabilesc cine rămâne şi cine iese din acest top.
    http://muntele-prin-ochii-unui-copil.blogspot.ro/2013/05/retezat-lacul-bucura-din-carnic-partea.html

    Mi-a fost greu să stabilesc şi prima poziţie. Dar după ani de recursuri, Bucegii au rămas favoriţii mei. Cei drept nu sunt pentru copii. Poate pentru cei mai mari dintre ei.
    Dacă nu-i cunoşti în afara traseelor marcate, Bucegii sunt murdari şi plini de cocalari. Dar între traseele Valea Jepilor şi Valea Cerbilor sunt peste 100 de moduri de a ajunge pe platou.

    Eu în tinereţe: Fisurile Centrale 4A https://www.facebook.com/calin.constantin.56/media_set?set=a.228410110548162.66725.100001375232845&type=3

    Unul dintre traseele cele mai uşoare(1A), expuse şi spectaculoase, este o combinaţie de fapt de trasee: Creasta Văii Albe, cu pasaj (de "Dolomiţi") Brâna Aeriana peste Peretele Vulturilor si Brâna Mare a Costilei, balconul cel mai înalt din cel mai înalt perete al României(Perete Văii Albe). Retragerea se poate face pe Valea Albă (1A) înapoi în Buşteni sau în sus la Babele (cel mai aproape şi simplu) sau pe Brâna Crucii la Cruce. Este foarte lung si solicitant. Cazarea ideală pentru grup mic este la refugiul Coştila (locuri puţine şi aglomerat de alpinişti nu prea drăguţi cu turiştii) şi plecare dis de dimineaţă. Altfel din Buşteni plecarea la 7. Uite un filmuleţ al unor adolescenţi cu acest traseu. https://www.youtube.com/watch?v=KZJIpE-jMA0
    Dacă nu ştiai deja de toate astea, acum sigur ţi-am stârnit interesul.

    Dacă te gândeşti la un astfel de traseu şi nu-l cunoşti deja, ar trebui întâi sa-l faceţi fără copii, să citiţi în Kargel – Munţii Bucegi şi pe net ca să învăţaţi reperele (traseu nemarcat), să luaţi hamuri echipate cel puţin pentru copii, eventual o semicoardă. Însă cel mai bine ar să mergeţi cu ghid (vă pot ajuta cu cineva de la salvamont)!

    Baftă!

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web