Street art în Padova

Pasiunea mea pentru street art a început acum vreo doi ani, când profesoara de artă a copilului meu le-a cerut elevilor să realizeze prezentări cu imagini sugestive (desene, mesaje scrise) pe care le surprinseseră pe străzi în plimbările şi în călătoriile lor.
Au urmat două luni de căutare atentă a celor mai interesante lucrări graffiti din oraş, la care au participat solidar toţi membrii familiei. Fără să ne dăm seama, din acel moment modul nostru de a privi strada şi formele de manifestare din zona periferică a artei urmau să se schimbe pentru totdeauna. Tema de la şcoală a trecut cu bine, dar pasiunea mea pentru picturile murale avea să devină din ce în ce mai puternică.

Ador imaginile surprinzătoare pe care le descopăr în zonele cenuşii şi triste ale oraşului, pe zidurile de pe câmpuri, în clădirile vechi părăsite sau pe picioarele din beton ale podurilor. Condamn însă vulgarităţile, mesajele idioate de pe clădirile din oraş, orice act de vandalism din zonele centrale ale localităţilor.

Ce e de fapt Street art? Street art poate fi o formă de protest, de susţinere a unei cauze, un instrument pentru atragerea atenţiei publice asupra unui fenomen, poate fi pur şi simplu o formă de exprimare a unui artist, dar întotdeauna trebuie să fie un act original, inteligent şi legal. Pentru că uneori se întâmplă ca autorii acestor desene să acţioneze în mod ilegal, distrugând peisajul urban, iar rezultatul acţiunilor lor în acel caz nu mai poate fi inclus în zona artisticului, ci e considerat un act de huliganism ce trebuie pedepsit.

Mi-am  propus să vă prezint astăzi arta străzii, aşa cum am văzut-o eu, în Padova. Primul desen care mi-a atras atenţia a fost acest portret de fată, suprins pe peretele unei cafenele din zona fostului ghetou evreiesc:

Mergând către Observatorul astronomic, am văzut pe un zid silueta unui domn din alte timpuri, surprins într-o frumoasă declaraţie de dragoste. Desenul era şi semnat (avea un tag, ca să mă exprim în termeni de specialitate).

 

 

Nu cunosc istoria acestui proiect, dar cred că la realizarea lui au contribuit mai mulţi artişti pentru că subiectele reprezentate şi stilurile de lucru diferă de la o secvenţă la alta.

M-au făcut să surâd aceşti Beatles-i surprinşi în momentul trecerii pe sub tunel:

Mi-a plăcut atât de mult acest submarin galben, încât aş fi vrut să îl iau acasă:

De ce am ales să scriu despre street art?
– pentru că este o artă pusă sub semnul efemerului: e suficient ca autorităţile să decidă curăţarea zidurilor respective pentru ca micile capodopere să dispară;
– pentru că sunt realizări de cele mai multe ori anonime pentru publicul neavizat şi unele chiar merită atenţie;
– pentru că este o formă de exprimare a oamenilor simpli, de la periferie;
– pentru că sunt imagini care rămân întipărite în minte şi întregesc “filmul” unei călătorii;
– pentru că pun în valoare spaţii care altfel ar rămâne cenuşii, urâte, abandonate;
– pentru că reprezintă o formă modernă de exprimare artistică în care eu cred (cred că e o evoluţie a curentului pop art);
– pentru că dă o şansă artiştilor, tineri şi talentaţi dar lipsiţi de alte mijloace de promovare, de a se face cunoscuţi.