Disneyland, locul unde basmele devin realitate

A doua jumătate a anului 2012 şi începutul lui 2013 au fost marcate de refrenul: „Noi când mergem la Disneyland?”. Am încercat să găsim soluţii de compromis („mergem la Mirabilandia că şi acolo e frumos”), dar nu a funcţionat. Acum putem spune că viaţa familiei noastre se împarte, ca şi marile epoci istorice, în două perioade importante: înainte şi după Disneyland.
Am petrecut aşadar, la jumătatea lunii iunie, trei zile la Paris, dintre care una în cel mai faimos parc de distracţii din Europa.
Traseul, după planurile iniţiale, era foarte simplu şi convenabil: am luat un zbor low cost din Bologna până în Paris, iar din aeroport am închiriat o maşină pentru toată durata şederii în Franţa. Hotelul era la zece minute de parc, într-o zonă frumoasă şi liniştită.
Am cumpărat biletele de intrare on-line, cu o promoţie intitulată „„Billet francilien”. Nu am înţeles prea bine care e etimologia cuvântului „francilien” (de promoţie poate beneficia oricine, nu doar francezii), dar din explicaţiile de pe diferitele bloguri consultate am înţeles că este o promoţie cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea parcului, care îţi permite să economiseşti circa 20 de Euro la fiecare bilet achiziţionat. Am ales să mergem într-o zi de luni, pentru a evita aglomeraţia de la sfârşitul săptămânii.

Am avut parte de o zi întunecată, fără mult soare dar şi fără ploaie:

Imediat de la intrare am remarcat căsuţele cochete, în care erau deschise magazine şi restaurante:

Am fost întâmpinaţi de personaje din poveşti:

Şi de eroi din lumea sportului: în acea zi, Rafael Nadal, învingătorul de la Roland Garros (ştiri Roland Garros) era premiat chiar la Disneyland. Am văzut cu mult timp înainte de apariţia lui o desfăşurare de forţe neobişnuită şi am remarcat prezenţa multor ziarişti. Publicul l-a întâmpinat cu căldură, însă el s-a concentrat asupra conferinţei de presă. Foarte ciudat mi s-a părut faptul că a  stat tot timpul cu faţa către ziarişti şi cu spatele la public:

La sfârşit, a făcut un uşor gest de salut, fără a face „turul de onoare” sau a se apropia de public. Pe  durata conferinţei de presă, un grup de spanioli l-a strigat cu ardoare, însă fără succes. Data viitoare ar face bine să meargă să îşi ridice cupa şi să dea interviurile într-un studio de televiziune, nu într-un parc de distracţii pentru copii dacă nu are chef să interacţioneze cu ei.

Distracţia a fost mare. Ne-au plăcut foarte mult următoarele atracţii:
It’s a small world – în câteva minute faci înconjurul lumii, asistând la un spectacol de păpuşi îmbrăcate în costume tradiţionale specifice diferitelor ţări reprezentate; mi-a plăcut foarte mult şi cântecelul de pe fundal, care mă va obseda cu siguranţă pentru mai multă vreme de acum încolo;
Casa lui Peter Pan– ai efectiv senzaţia că zbori printre stele;
Autopia– ai senzaţia de a putea conduce o maşină, în cazul nostru am avut onoarea de a-i avea drept şoferi pe copiii noştri;
Piraţii din Caraibe;

Am intrat într-o lume magică unde orice fetiţă poate deveni prinţesă, orice băieţel cavaler:

Ne-am rătăcit printr-un labirint:

Am vizitat casa lui Robinson Crusoe construită într-un copac:

Am asistat la paradele personajelor din poveşti şi din desene animate:

Am intrat în căsuţa lui Pinocchio:

Am văzut cum sunt făcute figurinele din sticlă:

Am descoperit o lume plină de culoare şi de personaje simpatice:

Ce nu mi-a plăcut:
– faptul că pentru a face o fotografie cu Mickey Mouse trebuia să stai la coadă mai bine de trei sferturi de oră;
– puteai vedea parada personajelor din desene doar la anumite ore, în anumite locaţii;
– plimbarea cu trenul din imaginea de mai jos: după o coadă de mai bine de jumătate de oră am urcat şi nu am văzut mai nimic;
– parcarea costă 15 Euro/zi, mi se pare un preţ mult prea mare, având în vedere că biletele de intrare sunt deja destul de scumpe;
– totul este foarte comercial.

Am încercat să facem abstracţie de faptul că începuse greva controlorilor de trafic aerian şi că ne fuseseră anulate biletele de avion pentru întoarcere, am depăşit momentul în care un membru al familiei a trecut pe la punctul de prim ajutor unde a primit îngrijiri pentru că se simţea rău şi putem spune că am petrecut o zi minunată.

Partea cea mai frumoasă a fost spectacolul nocturn cu lumini, lasere şi  focuri de artificii, în care culorile, muzica şi imaginile proiectate reuşeau să creeze o atmosferă magică:

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web