Ani de liceu… în Italia (I)

Peste puţin timp „terminăm” primul an de liceu. Vorbesc la plural, ca mulţi părinţi pe care i-am tot auzit spunând de-a lungul timpului: „facem la oliţă”, „mergem la grădiniţă”, „avem teză la matematică”, „avem BAC” sau „avem banchet”. În realitate, doar un membru al familiei noastre termină în curând echivalentul clasei a IX- a.

„Mare lucru”, veţi spune.”Şi aşa în Italia nu se face carte”, vă veţi gândi. Asta pentru că în România circulă o legendă metropolitană conform  căreia în Italia nu s-ar face carte.
Se face carte, încă foarte multă, depinde însă în primul rând de ceea ce vrei să faci în viaţă.

Să o luăm cu începutul: în ultimul an de gimnaziu,  profesorii diriginţi, în urma consultării celorlalţi profesori, dau părinţilor fiecărui elev o fişă cu sugestii privind tipul de instituţie pe care elevul ar trebui să o urmeze. Această recomandare ţine cont de rezultatele elevului respectiv la toate materiile, de aptitudini şi de ceea ce doreşte să urmeze în viaţă: dacă vrea să urmeze o facultate, este îndreptat către un liceu, dacă însă doreşte să înveţe o meserie, este îndrumat către un Institut tehnic, agricol, turistic sau către Şcoala de contabili.

După un examen de capacitate compus din probe scrise şi orale la aproape toate materiile, copilul merge mai departe, pentru a continua cel puţin învăţământul obligatoriu (16 ani). Nu există examen de admitere la liceu. În funcţie de înclinaţii sau uneori doar în funcţie de ambiţii, absolvenţii de gimnaziu se înscriu la un liceu sau la un institut tehnic, la secţia dorită. La liceu, dacă au înclinaţii pentru materiile umaniste, vor alege liceul clasic, unde vor face câteva ore de greacă antică pe săptămână şi cam tot atâtea de latină, vor învăţa pe rupte şi vor putea urma fără probleme, odată terminat liceul, facultatea de medicină sau facultatea de drept. Dacă însă au înclinaţii pentru materiile exacte şi vor să devină ingineri sau economişti, vor opta pentru liceul ştiinţific, unde vor face multă matematică, fizică, ştiinţe, informatică dar şi destulă latină. Se „salvează” de la învăţarea limbii latine doar cei de la ştiinţe aplicate. Trebuie precizat că în Italia limba latină este considerată o materie foarte importantă, care te ajută să ai o gândire logică, să înveţi, să faci conexiuni… Într-un cuvânt, dacă în şcoală nu ai făcut măcar un pic de latină, nu eşti considerat intelectual adevărat.

Există şi licee cu profil vocaţional, unde merg cei cu adevărat talentaţi în materii artistice, sportive sau pentru cei ce doresc să devină învăţători şi educatori.

Cei care vor să devină agricultori vor merge la institutul agricol, unde vor învăţa să împartă un teren, să îl semene şi să îl recolteze, vor şti soiurile de plante, care sunt dăunătorii acestora şi cum pot fi combătuţi. Există foarte multe institute tehnice – şcoli de meserii- unde elevii au o pregătire cu precădere de tip practic.

Noi am optat pentru un liceu ştiinţific. Încă din primele luni, trei dintre colegii fiului nostru au cerut transferul, de la liceu la institut tehnic, pentru că nu făceau faţă exigenţelor. La sfârşit de an, e ca după o bătălie, se numără victimele: trei transferaţi, trei repetenţi, câţiva amânaţi pentru toamnă. Acelaşi lucru se întâmplă şi la liceele clasice, unde, după doi ani, din clasa iniţială mai rămâne doar o jumătate din numărul iniţial de elevi, ceilalţi pierzându-se pe drum. În Italia, la liceu şi la facultate se aplică principiul: „Intră cine vrea, termină cine poate”.

Câteva curiozităţi privind şcoala în Italia:
nu există industria meditaţiilor, iar profesorii fac vara, gratis, cursuri de recuperare cu elevii amânaţi (corigenţi);
nu se dau atenţii la şcoală: mă gândesc cum ar reacţiona vreuna dintre profesoarele copilului meu dacă m-aş duce să îi duc o pungă de cafea sau un cadou, cred că ar chema carabinierii;
nu se dau flori profesoarelor: în mod excepţional, se pot oferi aranjamente florale, din partea clasei, la încheierea ciclului de studiu;
fondul clasei se dă în mod voluntar (în realitate e obligatoriu), o singură dată pe an;
notele sunt trecute în registrul electronic (la care părinţii au acces de pe computer, cu introducerea unui id şi a unei parole), unde sunt înregistrate absenţele şi alte comunicate şcoală-părinte;
– pe timpul celor 5 ore de şcoală (de la 8 la 13) există o singură pauză de zece minute, în care elevii merg la toaletă, mănâncă; între o oră şi alta profesorii se schimbă „din mers”;
– se fac ore sâmbăta;
nu există oră de dirigenţie, există doar un profesor coordonator de clasă;
nu există materii importante şi materii mai puţin importante, indiferent de secţie: se învaţă istoria, geografia, istoria artei, la fel de mult ca italiana, matematica sau fizica.

Am să vă povestesc într-un articol viitor despre sistemul de notare din Italia, un mister pe care nu am reuşit să îl desluşesc nici după câţiva ani de eforturi.

Şi cum nu mai e mult şi se termină anul şcolar, am să închei cu câteva imagini din „Gazzetta di Parma”, care ilustrează tradiţia bătăii liberatorii cu ouă, făină şi apă, din ultima zi de şcoală:

Alte imagini aici:
Ultima zi de liceu- ziarul La Repubblica, ediţie locală

13 thoughts on “Ani de liceu… în Italia (I)

  1. asa scoala i mi place
    exact dupa puterea fiecaruia

  2. O sa mai scriem si despre cum se dau notele, care nu sunt deloc mari. In plus, aici nu e rusinos sa vrei sa inveti o meserie, important e sa o faci bine. Nu toata lumea face facultate.

    • Balaescul Cristina

      Bună ziua!
      Ma numesc Cristina am 17 ani termin clasa 9 sunt o fata orfana si doresc mult sa imi continui studiile di traiul in Italia dar nu am pe nimeni ce sa fac puteti sa ma ajutati va rog mult.

      • Jurnal de Navetist

        Draga mea, în primul rând trebuie să îți termini studiile în România și să devii majoră. Trebuie să obții o calificare profesională și să ai cât de cât experiență de lucru în domeniul în care vei dori să lucrezi. Nu în ultimul rând, cunoașterea limbii țării în care dorești să emigrezi este esențială.

  3. Foarte interesant articolul tau. Sa mai scrii despre astfel de subiecte.
    Cam asa este si aici in Franta, nu e rusions sa inveti o meserie, atat timp cat iti place si o faci bine. In plus daca poti si castiga bani pt un trai decent din ea este perfect. Nu toata lumea merge la facultate, decat cei care vor si desigur care pot.

  4. Mulţumesc mult, Larisa! În Italia sunt în general foarte respectaţi cei care au terminat o facultate, pentru că pe vremuri nu era uşor să duci la capăt studiile universitare. Acum, de când cu sistemul Bologna, s-au mai schimbat lucrurile.

    Trebuie ţinut însă cont şi de un alt aspect: existând multe fabrici şi ferme, e nevoie de forţă de muncă, prin urmare tinerii care vor să aibă o meserie preferă să îşi ia un serviciu şi să câştige un ban, în loc să facă o facultate, dacă nu au înclinaţii spre studiu.

    Aici e vorba atât de conştientizarea limitelor proprii şi intereselor reale, cât şi de existenţa sau nu a oportunităţilor pe piaţa muncii.

  5. Sa inveti atata latina si greaca veche de parca ai trai in alte vremuri! Si, totusi, in afara de farmecul aparte pe care il are sa inveti limbi demult apuse, este important, pt ca sunt purtatoare de cultura si ne ajuta sa intelegem de unde vin multe din cuvintele pe care le folosim zi de zi.
    In privinta meseriasilor/artizanilor italieni – am cea mai profunda admiratie pentru ei, sunt o excelenta in multe domenii: moda, incaltaminte, instrumente muzicale, bijuterii, mancarea, etc.

  6. Leagănul civilizaţiei europene a fost în Grecia şi în Imperiul Roman, iar italienii îşi amintesc bine asta. Eu personal cred că nu e rău să se studieze latina şi greaca veche, dar într-un număr redus de ore şi că totuşi ar trebui pus accentul mai mult pe învăţarea limbilor moderne.
    Cum spui şi tu, îi admir meşteşugarii care produc atâta marfă de calitate şi mai şi reuşesc să o vândă peste tot în lume. Ca să nu mai vorbim despre agricultori, care reuşesc să obţină produse agricole de calitate, pe o suprafaţă redusă de teren agricol.

  7. Va rog din suflet daca puteti sa-mi descrieti programul scolar si programa clasei a 4-a si ce se intampla daca un copil este inscris in ianuarie la scoala in Italia? Va rog din suflet

  8. Înscrierea la şcoală se face în funcţie de vârstă. Depinde apoi şi dacă fiul/fiica dvs. cunoaşte limba italiană. Dacă nu, va face cursuri intensive de limba italiană, în detrimentul celorlalte materii.
    Nu vreau să vă descurajez, dar trebuie luat în calcul faptul că anul şcolar în curs va fi un an de sacrificiu dacă doriţi să îl/o transferaţi în ianuarie.
    În ce priveşte programa, vă sugerez să contactaţi direct şcoala unde intenţionaţi să îl înscrieţi, să cereţi lista de manuale pe care să le consultaţi, pentru că există multe manuale alternative şi fiecare instituţie face propriile alegeri.
    Vă urez succes!

  9. Profesorii cum ajung sa fie angajati la unitatea de invatamant? chiar sunt curioasa; la noi este examenul de titularizare care se sustine vara.

  10. Bună ziua! Sunt prof.de lb.latină și greacă veche și traducător-interpret de lb.italiană. Mă interesează să predau în Italia cele două limbi clasice și aș dori să știu cum ajungi să fii profesor, care sunt pașii în Italia?

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web