Din lumea tăcerii: Cimitirul „Staglieno” din Genova

A vorbi despre moarte este considerat adesea un tabù, iar reprezentarea ei, în multe dintre formele artistice, nu este îndeajuns de difuzată către public. Am să vă invit să descoperiţi aici o destinaţie mai puţin obişnuită, aşa cum am văzut-o eu, fără teamă şi fără curiozitate morbidă, ci cu mult respect pentru cei ce se odihnesc sub lespezile reci.
Cu ocazia unei excursii în oraşul Genova, ne-am retras din aglomeraţia Portului antic, în perimetrul căruia se află Acvariul şi Palazzo San Giorgio, am luat autobuzul nr.13 şi am mers timp de 20 de minute, până la Cimitirul Staglieno, unul dintre cele mai cunoscute cimitire monumentale din Europa şi din lume.
Înaintea mea, personalităţi cu mult mai celebre decât mine au rămas impresionate la vederea acestor capodopere artistice ce ilustrează deopotrivă poveşti de viaţă personală împletite cu istoria umanităţii. Aşadar, Nietzsche, Maupassant, Mark Twain, Hemingway sau Împărăteasa Sissi a Austriei sunt doar câţiva din cei care au vizitat acest muzeu în aer liber ce găzduieşte monumente ce merg de la stilul neoclasic la realism, de la simbolism la Liberty şi Art Déco.

Acest cimitir a luat naştere în urma unui Decret din 1832 al Regelui Carlo Alberto care, din motive de sănătate publică, a interzis înmormântarea în interiorul oraşului a celor decedaţi. Lucrările de construcţie au fost încheiate abia în anul 1880. Mark Twain, în jurnalul de călătorii „Innocents abroad” sau „The New Pilgrim Progress” aminteşte de vizita lui aici şi de faptul că acest spaţiu a fost conceput pentru a adăposti 60.000 de trupuri, deci un oraş în oraş, destinat să crească din ce în ce mai mult. 
Structura principală este de formă pătrată, pe ale cărei laturi se află cărări străjuite de o parte şi de alta statui monumentale realizate de sculptori de faimă internaţională.  
Prima dintre statuile din imaginea de mai sus reprezintă un înger la cârma unei ambarcaţiuni ajunse în ultimul port al vieţii. Împărăteasa Sissi a fost impresionată de fraza ce însoţeşte această reprezentare: „Avventurato chi nel mare della vita ebbe nocchier sì fido” (Ferice de cel care pe marea vieţii a avut un cârmaş atât de fidel). 
Fiecare grup statuar ascunde o poveste de viaţă. Cea mai impresionantă este fără îndoială cea pe care ne-a împărtăşit-o o măicuţă cu chip blând ca de înger, pe care am întâlnit-o întâmplător şi care, după ce i-am cerut informaţii despre mormântul lui Fabrizio De André, s-a oferit să ne conducă spre acesta. Ea a ţinut să ne arate şi monumentul „Vânzătoarei de alune”, care a fost o femeie săracă, ce vindea alune şi mărgele confecţionate din acestea, pe timp de ploaie, ninsoare şi vânt, strângând bănuţ cu bănuţ.  Cu banii economisiţi, ea şi-a asigurat un loc, pentru eternitate, în rândul burghezilor genovezi bogaţi. De remarcat este atenţia cu care sculptorul a redat în marmură trăsăturile femeii şi detaliile veşmintelor acesteia; aceeaşi grijă pentru redarea fiecărui amănunt poate fi observată şi la alte statui. 

Veţi putea vedea scene din ultimele momente din viaţa celor ce se odihnesc sub lespezile de piatră, figuri istovite de lungi suferinţe, ţintuite pe patul de boală: 

Realismul primelor reprezentări lasă loc, odată cu trecerea timpului, unor forme de expresie dominate de simboluri: 

În templul numit „Pantheon” sunt adăpostite personalităţi din domeniul literar, artistic sau politic, care, prin activitatea desfăşurată în timpul vieţii, au adus importante servicii patriei şi poporului italian. Un alt spaţiu este dedicat forţelor armate căzute la datorie.
În ziua în care l-am vizitat noi, nu erau în total în Cimitir nu mai mult de zece vizitatori. Peste tot domnea o linişte deplină, însă, cu toate acestea, nu aveam sentimentul singurătăţii, ci acela de a fi înconjuraţi de sute, mii de persoane.
Am încheiat vizita noastră la mormântul lui Fabrizio de André, cântăreţul italian a cărui voce răsună încă dinspre eternitate: http://www.youtube.com/watch?v=DdpHFB1T-F4

4 thoughts on “Din lumea tăcerii: Cimitirul „Staglieno” din Genova

  1. Așa, am citit. Mulțumesc mult că ai văzut tu pentru mine ceea ce ploaia nu m-a lăsat să fac! Vânzătoarei de alune i-ai cerut numerele la Loto?

  2. Şi eu am vizitat cimitirul pe ploaie, dar statuile sunt protejate de arcade şi nu am avut probleme. Doar că era un pic cam sinistru 🙂
    Nu i-am cerut numerele, pentru că nu joc la Loto, eu am noroc în dragoste:))

  3. Eu am prins momentul de ploaie torențială și, după ce în adolescență mi-am văzut prietena căzând, noaptea, într-un mormânt deschis în cimitirul Cetății din Sighișoara, am zis să-mi feresc soțul de asemenea experiențe, că el e mai slab de înger, nu ca mine care vin din Transilvania.

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web