Din suflet, pentru România

A sosit și ziua de 30 iunie! De câteva săptămâni ne tot pregătim pentru participarea la “Festa multiculturale”: ședințe la Forum Solidarietà, probe de meniu, liste cu echipe de voluntari, mesaje, telefoane… Acum trei ani, când participam pentru prima oară, totul părea mult mai ușor, eram curioși și plini de entuziasm, fără să știm cu adevărat cum decurge o zi în care trebuie să asiguri 300 de meniuri complete. Mai precis 350, dacă adăugăm porțiile pentru cei de la curățenie și servit și meniurile vegetariene. Acum vedem lucrurile mult mai clar, ne-am organizat pe echipe, știm că va urma o zi lungă și că va trebui să ne prezentăm la cel mai înalt nivel. Ne cunoaștem deja mult mai bine între noi și încercăm să aplanăm orice conflict, respectând sensibilitatea fiecăruia.Aseară am călcat tricourile albe, inscripționate cu numele ROMANIA, am căutat în lada de zestre ștergarele aduse de acasă, am pus în sacoșe mari ustensilele de bucătăreală (fund de tăiat, cuțite, mixer, lighene). În holul casei avem două valize: una cu broșuri, pliante, bannere și tablouri, alta cu sticlele de vin pentru degustare. Mai greu e de cei care trebuie să aducă manechinele îmbrăcate în costume populare sau televizorul pe care vom proiecta imagini cu România!
Am ajuns primii la Collecchio, ca să ne ocupăm masa de lucru preferată! Iată și meniul de anul acesta:
Aperitiv: cârnăciori oltenești prăjiți și ardei gras umplut cu brânză și mărar
Fel principal: sarmale cu carne (sau cu ciuperci, în varianta vegetariană), cu smântână și mămăligă
Desert: tartă cu fructe (caise sau prune)Începem prin a pregăti ingredientele pentru sarmale (1500 cu carne și 200 vegetariene) și cele pentru prăjitură. Apar și primele probleme: organizatorii au adus cutii cu câte 30 de albușuri și, separat, cu 56 de gălbenușuri. Cum să le socotești ca să îți iasă rețeta? Anul trecut am avut la dispoziție tăvi lungi, în care intra multă compoziție și care acopereau tot cuptorul. Anul acesta am primit tăvi mici, de unică folosință. Fetele din echipa de prăjituri își reactivează cunoștințele de matematică din generală, recalculează ingrediente și porții, se readaptează din mers. Încep să scoată primele tarte. Se percepe o stare de tensiune, o evidentă nemulțumire: unul dintre cele două cuptoare nu menține o temperatură constantă, mai mult, se stinge. E greu să coci 30 de tăvi în astfel de condiții!În echipa de sarmale se muncește de zor, unii pregătesc varza, alții compoziția. Nici aici nu lipsesc momentele de stress: încă nu a sosit carnea tocată. “In mezz’ora arriva”, spune unul dintre organizatori. A trecut deja o oră și nu a apărut nimeni. Între timp, ne-am apucat de împăturit sarmalele cu ciuperci și așteptăm să apară măcelarul cu carnea. S-a activat deja planul de urgență: vom umple întâi oalele mai mici, ca să avem timp să le fierbem pe toate. Pe la ora unu și jumătate răsuflăm ușurați, ne punem pe împăturit sarmale cu carne.Anul acesta, pe lângă bucătărie și dans, ne prezentăm și cu un stand pe care l-am imaginat ca pe o cameră tradițională românească, împodobită cu covoare lucrate manual, ștergare și perne, manechine îmbrăcate cu costume autentice românești și cu o masă pe care vom pune vase din ceramică și icoane lucrate de Lucian, pictorul comunității noastre, cel care ne „aduce îngerii în case”.

Pe la ora trei, bărbații încep să monteze structura. Avem o idee despre ceea ce vrem să facem, dar nu știm cum va fi rezultatul final. Toate articolele au fost aduse de membrii comunității, fiecare cu ce a avut din țară. Încetul cu încetul, standul prinde contur. Suntem mulțumiți! Pe „pereți” am atârnat tablouri cu imagini din România, puse la dispoziție de editura „City Guide” din Constanța. În bucătărie activitatea continuă: prăjiturile sunt delicioase, pufoase și parfumate, sarmalele încep să fiarbă, în oale și în ”brasiera”, am umplut ardeii cu brânză și am pus apa la fiert pentru mămăligă. Unul dintre organizatori trece printre echipe: ”Come siete messi? Fra un’ora aprono le casse! Bisogna aver pronti 10 menù, oltre ai 15 per i ragazzi del volontariato”. Panică! Trebuie să ne organizăm cât mai repede, iar mâmâliga nici nu a început să fiarbă!După ora 7 încep să apară și primii clienți. Ne vine să îi pupăm de bucurie. Te bucuri foarte tare când vezi că un italian decide să plătească 13 Euro pentru meniul românesc. Lucian și Georgiana cer în continuu alte porții, merg foarte bine sarmalele de post în seara asta. La alte țări e mereu coadă, la noi sunt puține persoane. În primul an eram un pic speriați și ușor geloși pe ceilalți pentru că la ei era multă lume în timp ce la noi nu. După aceea ne-am dat seama că, de fapt, noi eram mult mai eficienți decât vecinii noștri și, imediat ce cineva se prezenta cu bonul, ne puneam în mișcare pentru a onora comanda. Succesul bucătăriei se vede în numărul de porții vândute și, mai ales, în ceea ce clienții lasă pe mese, în farfurii: copanele de pui aproape neatinse sunt un indiciu că ceva nu a funcționat la bucătăria care le-a propus. La noi nu au existat astfel de probleme. Suntem ușor agitați. În seara aceasta avem oaspeți importanți, de la Consulat de la Bologna: e pentru prima dată când avem un consul în modesta noastră bucătărie de campanie! Doamna Consul Viorica Calcan ne felicită cu căldură, a reperat prezența noastră la Festa mai întâi după standul cu drapel și logo-ul centenarului, apoi a venit să ne cunoască. La stand se oprește multă lume, Cosmin și Tudor se ocupă de degustările de vinuri dobrogene Gabai, în timp ce Lucian pictează o icoană în lucru, dând informații despre pictura sacră din religia ortodoxă. În fața standului sunt puse și câteva biciclete Pegas, pentru a face cunoscut în Italia acest vechi brand românesc. Doamnele de la Galleria Moldava-Italia ne-au cerut permisiunea să își prezinte câteva dintre exponatele de artizanat pe care le comercializează și au adus câteva ii și vase de lut. Vizitatorii se opresc cu interes și iau materiale informative. Cele mai căutate sunt revistele în limba italiană, cu informații generale despre obiectivele turistice din România, care ne-au fost puse la dispoziție, împreună cu hărți, broșuri, insigne și brățări, de către Ministerul român al Turismului.În parcul de la Collecchio apare drapelul României, adus de un grup de persoane îmbrăcate în costume populare: au sosit dansatorii! E vorba despre prietenii noștri de la Grupul Betania din Bologna care vin, ca și anul trecut, să ne ajute pentru programul artistic. Sunt veseli, disponibili și tare frumoși! Atenți la detalii, încearcă să ofere un repertoriu care să cuprindă dansuri din cât mai multe zone ale țării. La horă și la ”Brașoveanca” scena se umple de persoane din public, români și italieni.

E frumos, suntem obosiți dar fericiți. Am anunțat la casă că mai avem foarte puține porții. Nu putem să îi mulțumim pe toți, am vândut mai mult decât ne propuseserăm. Facem fotografii cu dansatorii și cu Doamna Consul, cu prietenii italieni veniți să ne susțină. Primim felicitări, ne îmbrățișăm și ne simțim importanți. E trecut deja de miezul nopții. Au fost în parcul de la Collecchio mii de persoane, au stat la casă la cozi ce păreau infinite. O mulțime de oameni care ne-au cunoscut și care de mâine vor ști mai multe despre noi.Luminile de la alte standuri încep să se stingă. În bucătărie am spălat oalele și am lăsat în ordine locul de lucru, acum începem să demontăm standul. Păcat, a fost așa de frumos! Merita să îl ținem măcar încă o zi, dacă tot l-am pregătit.
Începe o nouă zi. Vom pune deoparte tricoul alb, cu scrisul ROMANIA, vom îmbrăca hainele de lucru și ne vom întoarce la viața obișnuită: în spitale, printre bolnavi, pe camioane, în fabrici, în șantiere, în birouri sau în casele italienilor, la curățenie sau la îngrijit bătrâni. Copiii noștri de mâine își reîncep examenele la facultăți, iar cei mici, acum în vacanță, se vor întoarce din toamnă pe băncile școlilor.
Sperăm că, prin acest articol, v-am transmis atmosfera de la Festa Multiculturale din Collecchio și vă așteptăm alături de noi la următoarele ediții!Le mulțumim membrilor comunității române din Provincia Parma și membrilor Asociației ”Romania chiama Parma” pentru implicare, prietenilor de la Grupul Betania din Bologna pentru programul artistic, Consulatului României la Bologna care ne-a fost alături prin prezența Doamnei Consul Viorica Calcan, Ministerului Turismului din România pentru materialul de informare și promovare turistică precum și prietenului nostru Dan Curean, pentru materialul video proiectat pe monitor!Le mulțumim sponsorilor noștri: Editura ”City Guide” din Constanța pentru redactarea și tipărirea bannerelor, tablourilor și broșurilor în limba italiană, agenției de turism Paradis Vacanțe de Vis din Constanța pentru materialele de informare despre stațiunile de pe litoral și Delta Dunării!
Nu în ultimul rând, îi mulțumim Cramei Gabai din Valu lui Traian (Constanta), care ne-a pus la dispoziție vinul pentru degustarea oferită vizitatorilor!