Despre Eminescu, în Italia
Despre românii din Parma am mai scris și cu alte ocazii, sunteți deja obișnuiți cu imaginile din frumoasa biserică în care avem norocul să se țină, duminică de duminică, slujbele religioase ale comunității ortodoxe române. Nu am avut însă prilejul să vă povestim despre corul care ne trezește emoții până la lacrimi. Pentru cei din țară poate că aceste cuvinte pot părea exagerate, dar când ești departe cei dragi, pe care deseori îi știi bătrâni, bolnavi și în suferință, rugăciunea pe care o împărtășești cu ceilalți devine momentul în care te simți legat de ei și speri ca dragostea ta să le aline suferințele.
Nu vrem să ne suspectați de prozelitism religios, mai ales într-o perioadă când, mai ales în țară, multe instituții, printre care și biserica, trec printr-un moment de criză. Am mai spus și în alte ocazii că în diaspora biserica ortodoxă este singura care reușește să îi unească pe români, indiferent de proveniența lor geografică, studii sau afinități politice.
De curând a avut loc în Regiunea Emilia – Romagna și în Parma festivalul Eminescu, eveniment care își propune să mențină în memoria și în atenția românilor de aici figura și opera lui Eminescu. Noi și cei de vârsta noastră îi recunoaștem ușor versurile, știm detalii din biografia lui, dar fiii noștri care învață în școlile din Italia, ajung să aibă vagi informații despre cultura țării lor de origine și implicit despre opera poetului nostru național.
Într-o duminică seara, câțiva oameni inimoși din parohiile din Parma și din regiune (Reggio Emilia, Imola, Piacenza) au ținut un mic spectacol de muzică și poezie.
Am să vorbesc despre cei din corul nostru, pentru că pe ceilalți nu îi cunosc foarte bine: sunt oameni care toată săptămâna străbat țara în lung și lat la volanul unui camion, oameni care muncesc în fabrici, mecanici cu degetele deformate de lovituri, oameni simpli, în cea mai mare parte fără studii artistice de specialitate, care duminica își pun hainele de sărbătoare și se pun în slujba prietenilor veniți la biserică și în slujba lui Dumnezeu. Sunt oameni care și-au înmormântat de curând părinții, oameni care au rămas fără loc de muncă sau care au muncit luni de zile fără să-și primească salariile. Vă rugăm să ascultați cântecele pe care le-au prezentat la festival: “Sara pe deal” și “Eminescu”. Veți vedea în cadru mulți copilași care caută atenție. Sunt cei cinci copii ai Mihaelei și ai lui Gicuță, doi dintre cântăreții noștri, copii pe care i-am văzut crescând printre noi.
Cu vocea caldă a lui Mitică sunteți deja obișnuiți, nu mai are nevoie de prezentare. Din grupul muzical au mai făcut parte Paul și Micky. În programul serii a fost introdus și un fragment prin care descoperim latura jurnalistică a lui Eminescu, un text care ni se pare foarte actual, citit de Doru, care a realizat și fotografiile din acest articol.
Vă lăsăm să vedeți câteva fotografii de la spectacol și vă invităm să veniți la Parma, neapărat într-o duminică dimineața, să mergeți să îi ascultați pe prietenii noștri din corul de la biserică!
