Noi și imigranții

Ultimele luni au fost poate cele mai grele din istoria Uniunii Europene. “Un atac” fără precedent, zi și noapte, pe mare și pe uscat, dinspre țările aflate în război, ne-a făcut să realizăm cât suntem de fragili și de neputincioși în fața unor probleme fără rezolvare pentru moment. Poate doar iarna care se apropie va reuși să oprească tragediile din Mediterană și va putea să îi descurajeze pe cei hotărâți să riște oricât pentru a-și îndeplini un vis.

Am văzut toți fotografii care ne-au zguduit conștiințele și ne-au făcut să ne considerăm privilegiați ai sorții. Am văzut cum un popor “exportator” de imigranți devine peste noapte rasist și intolerant și cum în loc de sentimente de solidaritate se dezvoltă egoisme naționaliste.

Dar cum despre toate acestea s-a scris foarte mult în ultimul timp, am să vă povestesc un mic episod din multitudinea de activități care se fac pentru integrarea străinilor în Italia, țara cea mai afectată de sosirea imigranților (până la sfârșitul anului 2015 vor sosi în jur de 200.000 de clandestini, mult mai mulți decât în anii precedenți) și asta nu doar de azi de ieri, ci de ani buni, fenomenul intensificându-se odată cu criza din Nordul Africii și din Orientul Mijlociu.

La sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie, pe durata a două weekend-uri,  a avut loc în Collecchio (localitate de lângă Parma) Festivalul Multicultural, organizat de Forumul Solidaritatea, organizația non-profit care reunește toate asociațiile de voluntari din Parma.

Au fost prezenți cu feluri de mâncare tradiționale reprezentanții următoarelor națiuni: Kurdistan, Etiopia, Bangladesh, Perù, Tunisia, Maroc, Republica Dominicană, Grecia, India, Ghana, India, Sri Lanka, Republica Moldova,Pakistan, Coasta de Fildeș, Albania, Filipine, Sudan, Congo, Eritrea, Camerun, Nigeria și, bineînțeles, Italia. Mai existau două grupuri nedefinite: Europa de Est și Africa Centrală. România, care are și cea mai numeroasă populație din acest teritoriu, a fost, ca și în alte ocazii, absentă.

Lume multă, atmosferă de sărbătoare, agitație mare în bucătărie, unde voluntarii se întreceau în prepararea bucatelor alese.

Bucătărese într-un moment de respiro:

Specialități peruviane:

În bucătărie se gătea în recipiente de profesioniști:

Fiecare propunere de meniu avea prețul fix de 13 Euro, din care o parte acoperea cheltuielile administrative și pe cele cu procurarea produselor, restul rămânându-le asociațiilor participante. În imaginile imediat următoare vedeți propunerea albanezilor: orez, tocăniță cu sos și garnitură de ciuperci, trigon cu spanac și un fel de pârjoale. Mai jos, meniul propus de kurzi: carne de kebab cu garnitură de bulgur cu năut și sos de iaurt cu usturoi, salată.

Pe grătare sfârâiau frigăruile stropite cu bere:

S-a băut cafea grecească:

Au fost făcute degustări cu miere etiopiană și miere italiană:

Participanții africani au pus în vânzare instrumente muzicale, articole pentru casă, accesorii și obiecte sculptate în lemn.

Am remarcat entuziasmul cu care voluntarii au participat la organizarea acestui eveniment la care au fost prezente, pe parcursul celor două weekend-uri, câteva mii de persoane. Printre voluntari s-a numărat și băiatul prietenilor noștri care a stat o săptămână printre organizatori, a curățat cartofi, a pregătit mesele, a debarasat, a muncit pe brânci, și-a făcut mulți prieteni și s-a distrat pe cinste.

Spectacolele au continuat până noaptea târziu, cu dansuri indiene și grecești.

Am remarcat șervetele de hârtie de pus pe tavă, pe care m-au șocat mesajele: “Italia dă fiecărui imigrant 35 de Euro pe zi?!”, “îi întreținem pe banii noștri?!” “sunt cu toții teroriști deghizați în refugiați?!” “Ne invadează… vin toți în Italia?!”. Cred că vă sună cunoscut. Fiecare întrebare era însoțită de o explicație.

Problema imigranților care vin spre Europa este deosebit de îngrijorătoare, ne privește și ne afectează pe toți. Am ales să vă prezentăm acest festival pentru a arăta unul dintre aspectele legate de societățile multiculturale, în care e nevoie de spirit de toleranță și respect pentru ceilalți.

Fotografii puse la dispoziție de Doru Haja