În sfârșit, astăzi l-am înștiințat pe portarul instituției unde lucrez: “Dacă sosește un pachet pe numele meu, te rog frumos să semnezi de primire! E un costum gorilă.” Nici nu am terminat vorba, că a început să râdă malițios. “E cadoul de Crăciun pentru băiețelul meu”, am simțit nevoia să precizez și să adaug în minte: “maiale!“
Dacă totul decurge normal, până de Crăciun sau de Revelion ar trebui să sosească din Anglia acest costum fioros:
 |
| Sursa foto Amazon |
Nu mă întrebați unde o să îl îmbrace și pe cine o să sperie. Cred că încă de prin iunie băiețelul nostru și-a făcut planuri pentru sărbătorile de iarnă și pentru ziua lui și a cerut cu insistență un costum pe care să îl îmbrace și de Carnaval, dar nu un costum de copii mici, cum ar fi cel de mai jos, ci unul de băieți mari.
 |
| Sursa foto Amazon |
Viitor “doctor de animale”, el a fost pasionat încă de mic de astfel de costume, prima apariție memorabilă fiind aceea de la Carnavalul de la Venezia, pe când avea doar un an.
A urmat căciula-arici de la Bolzano, cu costumul cu “țepi” la care prietena noastră Camelia a lucrat două zile.
Anul acesta a avut momentul său super-eroic, semn de maturitate și de vitejie.
Nici fratele lui nu a fost mai prejos când avea aceeași vârstă. Și-a dorit costum de Spiderman dar a primit un bluzon pe care era desenat un păianjen. Moș Crăciun căutase în toate centrele comerciale din Constanța dar nu găsise costumul dorit. A mai cerut (și primit) o pistă pentru jocul B Deman, monștri și roboți LEGO, un telescop performant, computere….Când avea zece ani, doamna învățătoare le-a cerut să enumere trei dintre cele mai puternice dorințe ale lor. El și-a dorit: 1.să nu mai fie războaie; 2. să nu mai fie oameni bolnavi; 3. să îi aducă Moș Crăciun un frățior. Cum primele două dorințe erau imposibil de realizat, după un an și un pic i s-a îndeplinit cea de-a treia dorință, primind -spune el- cel mai frumos cadou.
Cum să nu crezi că există Moș Crăciun?