Când ai trimis ultima dată o vedere?

Săptămâna trecută, băieţelul nostru în vârstă de 6 ani a primit o vedere de la Sebi, prietenul lui româno-american, în compania căruia a petrecut câteva zile vara trecută. A fost o bucurie pentru întreaga familie. Dincolo de mesajul emoţionant al unui copil de 7 ani, surpriza a fost deosebit de plăcută şi pentru că nu mai primiserăm de foarte multă vreme o carte poştală ilustrată.

Până mai ieri, în special vara, soseau vederi de la cei stabiliţi departe, de la rude aflate la băi, de la prieteni în vacanţă în locuri pe care ne-am fi dorit să ajungem cândva. Priveam imaginile surprinse în fotografii, citeam şi reciteam mesajul, apoi păstram cu grijă vederea, care întregea colecţia cu imagini ilustrate. 
Iar când noi eram fericiţii plecaţi în concediu, căutam cu grijă cele mai reprezentative imagini, făceam o listă imaginară a destinatarilor aleşi cu atenţie şi începeam să scriem: de la mesajele politicoase tip „salutări de pe frumoasele meleaguri prahovene” la „Dragi părinţi, am ajuns cu bine în tabăra Tamina. Mâncarea este bună, am fost în excursie la Predeal, de unde mi-am cumpărat un buzdugan. Mi-e dor de voi. Cu drag, …”

Astăzi, în cutia poştală sosesc doar plicurile cu facturi de plată şi flyere publicitare. Explozia de imagini surprinse de aparatele foto moderne şi de smartphonuri a scăzut din ce în ce mai mult interesul pentru cărţi poştale. Nici comercianţii nu au contribuit la întreţinerea acestei tradiţii, pentru că de obicei vederile se achiziţionează de la chioşcuri de ziare sau din librării, în timp ce timbrele necesare expedierii acestora se găsesc numai la oficiile poştale. Pentru un turist de pe un vas de croazieră care se opreşte într-un oraş timp de câteva ore, căutarea clădirii poştei devine o aventură fără sfârşit.

Datorită reţelelor de socializare, aflăm în direct cum arată hotelurile unde prietenii noştri îşi petrec vacanţele, ce au mâncat la prânz, cât de lungă a fost călătoria, cât timp au petrecut în aeroport, cum e vremea. Totul a devenit mai rapid, direct, dar în acelaşi timp mai rece şi impersonal. Dacă înainte cel care alegea o vedere pentru tine, îţi dedica timp şi atenţie, acum faci parte dintr-o listă de prieteni care au acces la aceleaşi informaţii. Tot pe reţelele de socializare vedem fotocopii după cărţi poştale de la începutul secolului trecut, de o inegalabilă valoare istorică, documente care ne ajută să reconstituim atmosfera unor vremuri îndepărtate. 
Revenind la actualitate, a trecut moda vederilor sau pur şi simplu acesteau au intrat într-un con de umbră? Tu când ai trimis ultima dată o vedere sau când ai primit una?

2 thoughts on “Când ai trimis ultima dată o vedere?

  1. Cand eram copil si mergeam cu ai mei in vacante trimiteam si noi vederi la tot familionul. Cu varsta am cam renuntat, nu mai era "la moda" cred, dupa care obiceiul a revenit cand am inceput un curs de franceza aici in Franta. La asociatia culturala unde am facut cursul era obiceiul ca fiecare cursant cand pleca acasa in tara lui sau prin diverse calatorii sa trimita o vedere si un gand colegilor pe adresa asociatiei. Si uite asa am reinceput si eu sa scriu vederi :).

    Acum ii trimit intotdeauna mamei, pe la prieteni si chiar prin blogosfera. Si mai si primesc :)). E chiar placut cand printre teancurile de facturi gasesc in cutiuta o carte postala…

  2. Foarte frumos, mă bucur că duci mai departe tradiţia! Ne vom strădui şi noi să trimitem mai multe vederi, în special cu imagini reprezentând locuri din România, până la urmă sunt un instrument de marketing turistic.

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.