Serviciile în Italia: taxiurile

De astăzi vom aborda un subiect controversat şi greu de priceput chiar şi pentru un român fără prea multă experienţă în ale economiei de piaţă: este vorba despre cum (nu) funcţionează serviciile în Italia.

Vom începe cu serviciul de taximetrie. Zilele trecute am fost în Carpi, un orăşel de provincie în care nu ajungi dacă nu ai musai treabă, asta şi pentru că se află un pic în afara liniei feroviare principale de pe axa: Bologna-Milano, la 10-15 minute de Modena. Ajung în gara minusculă şi iau primul taxi parcat în aşteptarea clienţilor.
Îi spun adresa, demarează, eu mă uit pe ceas: aveam din start 3,40 Euro. Nici nu am apucat să urc bine în maşină şi am reuşit să cheltui o sumă destul de mare! “Scumpi mai sunteţi aici la Carpi!” îi spun eu ironic şoferului. Acesta, o matahală negricioasă numai bună de pus la praşă, sare de fund de parcă îl înjurasem de mamă. “Ce, în oraşul dumitale cât costă?”, “În oraşul în care locuiesc acum, în Italia, costă mult, poate nu chiar atât cât aici, dar în România costă cu siguranţă mult mai puţin. Asta pentru că acolo e şi mai multă concurenţă”. Atât mi-a trebuit…. dacă nu ar fi trebuit să plătesc cursa, aş fi coborât pentru că nu îi mai tăcea gura.

Taximetriştii italieni fac parte dintr-o breaslă de neatins, la fel de închisă ca şi aceea a notarilor: ai un taxi, îl ţii până la pensie, apoi îl laşi moştenire fiului tău, care la rândul său îl lasă moştenire…. Nu mă refer la maşina propriu-zisă, ci la licenţa de taximetrie: conform unor legi demult depăşite, primăriile stabilesc numărul maxim de taxiuri şi, eventual, în fiecare an eliberează alte licenţe, ceea ce în realitate nu prea se întâmplă. Se ajunge astfel la situaţia ca, pentru a intra în posesia unei licenţe de taximetrie, un şofer să plătească sume care pornesc de la 50.000 Euro la Bari, ajung până la 150.000 la Milano şi chiar 300.000 la Firenze.

Înţelegeţi acum de ce te jumulesc când te prind. Mi se pare absurd ca tariful de pornire să fie de cel puţin 3 Euro în zilele lucrătoare- 4,50 Euro duminica şi de sărbători – la care se adaugă 1-2 Euro dacă apelul a fost făcut prin telefon. Nici nu ai pus bine piciorul în maşină şi ai de dat deja 5-7 Euro! Adaugi tariful pe fiecare km parcurs, care variază în funcţie de oraş (1,35 Euro/km la Parma, 1,13 Euro/km – 1,74 Euro/km la Padova). Asta ziua, pentru că tarifele de noapte şi cele pentru zilele de sărbătoare sunt uneori aproape duble.

Un alt aspect de care trebuie să ţineţi cont este acela că în Italia, în general, pentru a lua un taxi trebuie să mergeţi în staţia unde sunt parcate sau să daţi telefon. Dacă staţi pe loc şi faceţi semn cu mâna, nu se opresc.

A existat acum doi ani o tentativă a Guvernului Monti de a liberaliza serviciile, printre care şi taximetria: au urmat proteste, circulaţia a fost blocată, au făcut presiuni şi…situaţia a rămas neschimbată. Nu există nici alternative: nici vorbă de maxi-taxi ca la noi iar în oraşe ca Parma transportul public este operativ doar până la orele 20.00, după care intră în funcţiune cursele numite “Prontobus”: dai un telefon la un număr pe care se presupune că îl cunoşti dinainte (fapt imposibil dacă eşti turist), indici ora la care ai nevoie de un autobuz, unde te afli şi unde vrei să ajungi. Te prezinţi în staţie la momentul stabilit, şoferul vine la întâlnire, urci, spui cum te numeşti şi care e destinaţia ta, plăteşti biletul cu suprataxă (2,50 Euro/cursă). Ocupi un loc, vezi că mai sunt şi alţii în aceeaşi situaţie ca tine, însoţeşti şoferul în inedita sa cursă noctură şi ajungi într-un final la staţia dorită.

Toate aceste complicaţii au avut două consecinţe: ziua, în oraş, lumea se deplasează (când condiţiile meteo sunt prielnice) cu bicicleta, iar seara, cu bicicleta sau cu maşina.

sursă foto 1, 2

4 thoughts on “Serviciile în Italia: taxiurile

  1. bun asa, eu ma gandeam ca numa in Bucuresti fac taximetristii legea (ca daca n ar face o ar reglementa cineva breasla, ar arunca un ochi pe licente, pe masini (infecte!), pe soferi (infecti! – cei mai multi) etc. 300 000 de euro o licenta? fereasca sfantu

  2. In Italia exista multe categorii profesionale privilegiate care beneficiaza de un lobby puternic, ajungand sa influenteze chiar si deciziile legislative

  3. Ce bucuroasă sunt că atingeți voi subiectele care, dacă le-aș aborda eu , aș ajunge la spital (cu un atac de apoplexie, căci devin, pe zi ce trece, tot mai latino, cică de de la cafea:)! Reglementarea asta cu privire la taxiuri nu le convine întru totul nici taximetriștilor, dar uite că majoritatea lor o preferă!
    În oraș la noi crește frumos de tot, de ani buni, instituția numită NCC (nollegio con conducente). O folosim mai ales când mergem la aeroport, altfel prin oraș ne descurcăm (au scumpit parcarea în centru, iupi, poate va fi tot mai frumos pe străzi!). M-am bucurat și când a prins aripi UBER, dar îmi rezultă că nu e curat de tot, aș vrea, totuși, să știu că plătesc o parte din taxe și pe aici.
    Pentru un singur lucru apreciez taxiurile romane: dacă am de schimbat direcția sau de ieșit dintr-o mare de mașini, mă lipesc cu mașinuța mea de un taximetrist mai curajos. Mulți m-au scos din haos, de trei ani de când conduc aici!

  4. :)) "noleggio con conducente" pare foarte chic şi este într-adevăr o soluţie împotriva taximetriştilor hămesiţi. 🙂
    Avem o listă luuungăăăă de subiecte interesante….:)

Leave a Reply to Jurnal Navetist Cancel reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.