Fotoreportaj: o poartă spre Ţinutul Secuiesc

Din vacanţa nostră prin Transilvania îmi voi aminti cu siguranţă porţile sculptate din lemn pe care le-am admirat în trecerea prin judeţele Harghita şi Covasna. Dacă anul trecut am rămas impresionaţi în Bucovina de casele pictate din Ciocăneşti, anul acesta ne-au rămas întipărite în minte şi în suflet aceste porţi semeţe, vesele şi primitoare.

Una dintre caracteristicile principale ale porţilor secuieşti este acoperişul din şindrilă în două ape, la ale cărui capete se află câte o cruce. Din punct de vedere structural, ansamblul este sprijinit pe trei stâlpi care delimitează o poartă joasă şi îngustă, pentru persoane, şi una mai înaltă şi mai largă, pentru maşini, căruţe, animale.
În ceea ce priveşte cromatica, unele porţi sunt de culoarea naturală a lemnului în timp ce altele sunt pictate în culori vii, predominând roşul, verdele, albastrul, cu elemente de culoare albă. Pe unele dintre ele se poate observa blazonul familiei care locuieşte în curtea respectivă.

Nu am înţeles mesajele scrise în limba maghiară (îi rog pe această cale pe prietenii mei maghiari să mă ajute să descifrez inscripţiile), însă ornamentele vegetale şi aviare pictate transmit ideea de pace, armonie, prosperitate. Printre simbolurile recurente, se pot remarca: laleaua, porumbelul, margareta şi soarele.

Dincolo de porţile senzaţionale se ascund de cele mai multe ori case deosebit de frumoase şi îngrijite, împodobite cu decoraţiuni cu motive populare, ca în fotografia de mai jos.

Vă lăsăm să vă bucuraţi de imaginile din acest articol şi vă aşteptăm să definiţi, în câteva cuvinte, ce înseamnă pentru voi Ţinutul Secuiesc.


Toate imaginile, informaţiile şi articolele aparţin blogului “Jurnal de Navetist”. Reproducerea acestora fără acordul autorilor este strict interzisă (e-mail: jurnalulunuinavetist@gmail.com)

9 thoughts on “Fotoreportaj: o poartă spre Ţinutul Secuiesc

  1. Sunt foarte interesante portile, autentice, parca niste opere dintr-un muzeu. Iar fotografiile sunt pe masura.
    Am fost si eu in Tinutul Secuiesc cu ceva ani in urma, Covasna, Sfantul Gheorghe si Balvanyos. Mi-a placut, m-am simtit tare bine acolo in ciuda celor ce se spun despre locuitori, m-as intoarce cu placere oricand.
    Iar colacul secuiesc gustat acolo- cel mai bun:)!

  2. Mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă.:)) Noi am decis să ne convingem de ceea ce înseamnă Ţinutul Secuiesc şi am fost primiţi peste tot foarte bine.
    Nu ai gustat încă deliciosul Kurtos Kalacs din Mamaia, de la chioşcul de la Cazino (de lângă staţia de telegondolă), e cel mai bun din lume! 🙂

  3. Foarte fumos. Este interesant blogul.Am sa revin.

  4. :))) despre kurtosul kalacs de Mamaia:) e cu Nutella? 😛

  5. 🙂 e kurtos cu nuci 🙂 delicios

  6. Superbe! Sper ca fac deja parte din patrimoniul national "recunoscut" de ministerul culturii. Asa ar fi normal.
    Kurtos am mancat si eu la Mamaia acum 2 ani. Mmmmm, bun. 🙂

  7. Mulţumim mult, te mai aşteptăm!

  8. Dacă ar fi după mine, aş înscrie porţile maramureşene şi porţile secuieşti în patrimoniul UNESCO! Sunt foarte frumoase…
    🙂 Cine s-ar aştepta ca la Mamaia să găseşti un Kurtos atât de bun?

  9. Din pacate cred ca e mai greu sa fie inscrise in patrim. national decat in cel UNESCO. La UNESCO trebuie doar un dosar "beton" facut de catre ministerul culturii al tarii respective. Dar la noi "mai mult cu cultele decat cu cultura", ca sa zic asa… 🙂

    Chiar, cine s-ar astepta? Mai ales ca nu mai mancasem Kurtos de cel putin 10 ani. 🙂

Leave a Reply to Cora_ Cancel reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.