Dacă anul trecut vă povesteam despre ce mai mănâncă lumea la mare, astăzi o să vă povestim despre tentaţiile culinare la care este supus turistul pe drumuri de munte.
În topul preferinţelor noastre, la munte sau la mare, tronează de departe colacul secuiesc. Şi nu oricare ci acela cu nucă. Este perfect pe gustul tuturor membrilor familiei noastre de navetişti. Fac cu această ocazie un apel umanitar către toţi cititorii blogului: vă rugăm să ne anunţaţi dacă ştiţi cumva, în Nordul Italiei, vreun loc unde se face celebrul Kurtoskalacs. Mulţumim pentru răspunsuri. 🙂
La ieşirea din Buzău şi în Ţinutul Secuiesc te întâmpină pe la porţi frânghiile cu ceapă şi usturoi.
În zona Clujului predomină faimoşii langoşi, cu tot felul de umpluturi. Eu i-am încercat anul acesta pe cei cu varză. Un singur sfat: nu puneţi sos cu smântână şi usturoi pe deasupra dacă nu sunteţi obişnuiţi cu gusturi atât de puternice!
După ce urci pe Transfăgărăşan, ajungi la un popas unde găseşti tarabe cu tot felul de produse tradiţionale româneşti: slană, pastramă, caşcaval afumat, brânză de burduf, cârnaţi de toate grosimile, murături şi alte minunăţii.
Câţiva pofticioşi îşi luau şoric “la făşie”.
Îmi făceau cu ochiul borcanele cu dulceaţă de nuci.
Într-un popas din Judeţul Covasna am găsit o gumă de mestecat ungurească pe care mi-o aminteam din copilărie.
La Tărgu Secuiesc am gustat din prăjiturile unei cofetării locale.
Un alt produs care ar putea figura în topul preferinţelor turiştilor este porumbul, în cele două variante, fiert şi copt.
Prin călătoriile noastre ne-am lăsat tentaţi şi de formele simpatice de turtă dulce.
Colacul secuiesc este si in topul preferintelor mele.
Cand sunt la Bucuresti mananc numai covrigi si beau numai caffe frappe. 🙂
Te înţeleg perfect! Covrigi cu iaurt sau cu bragă 🙂 Eu ador şi plăcintele dobrogene cu brânză, îmi amintesc de vremea studenţiei.
Ditamai comunitatea de români în Emilia – Romagna şi să nu avem noi aici o patiserie românească! 🙂
Vai, mai bine nu intram, ca mi-a lasat gura apa.
Colacul secuiesc si mie imi place, acum imi dau seama ca n-am mai mancat de un secol, dar ce mi-a facut cel mai tare pofta a fost proumbul fiert…Pfff,cred ca ma duc sa "jefuiesc" un lan pe aici pe aproape, daca nu s-o fi trecut :)).
Chiar am văzut ieri porumb la supermarket, în ambalaj vidat, 3 bucăţi mici (în total cam un ştiulete şi jumătate) costau 2.99 Euro.
Dar cred că nu se compară cu cel de acasă :(. Mamaia mea îl păstra la congelator şi când ajungeam la ea de Crăciun mă aştepta cu porumb fiert. 🙁
Eu am gasit colac secuiesc pe la vreo doua magazine romanesti din comunele din Padova… dar parca tot nu are acelasi gust ca acasa! Dar de trecut o pofta merge…
🙂 cred ca e bun si ca idee de afacere, l-ar aprecia si publicul italian:)