Pentru că faleza din Constanţa începe să capete un nou contur, toate privirile sunt aţintite către simbolul falezei şi al oraşului, Cazinoul. În urmă cu vreo 30 de ani, copil fiind, ţin minte că am intrat pentru prima dată în restaurant şi am rămas impresionat de eleganţa spaţiilor interioare, de muzica ce se auzea de pe terasă şi , bineînţeles, de panorama mării descoperită prin uşile imense de la parter. Dacă de afară părea o clădire sobră, chiar tristă, atmosfera interioară era cu totul alta.
Aveam să mă întorc în Cazino după vreo 20 de ani, pentru a lua parte la o petrecere. În restaurant timpul parcă rămăsese în loc. Atunci am explorat monumentul cu alţi ochi, atmosfera devenise destul de tristă şi la interior.
Am mai apucat să-l vizitez în urmă cu vreo 2 ani, când deja intrase în agonie. Ceea ce s-a dorit a fi un eveniment de sensibilizare a opiniei publice, prin lăsarea uşilor larg deschise pentru vizite, fără a se încerca măcar o uşoară cosmetizare a spaţiilor, a făcut mai mult rău imaginii simbolului oraşului. Lemne aruncate alandala, uşi rupte, geamuri sparte…o atmosferă dezolantă care a rămas pe retina şi aparatul foto al multora care erau curioşi să vadă “minunea”.
S-a discutat mult în ultimul timp despre reparaţii care ar putea să coste între 8 şi 10 milioane de euro; în plus, costurile ulterioare de întreţinere ar putea să ajungă la circa un milion de euro anual. Marea problemă în dezbatere este însă legată de destinaţia ulterioară a Cazinoului. Aud că unii susţin transformarea clădirii în muzeu, alţii doresc o sală de spectacole sau un centru de congrese însă cei mai mulţi vorbesc despre revenirea monumentului simbol al oraşului la destinaţia iniţială. De aici ar putea să apară însă şi problemele: maşini care să circule pe faleză precum odinioară trăsurile care aduceau jucătorii la cazino… Ar putea oare oraşul să accepte, pe faleza proaspăt renovată, un trafic continuu al bolizilor de fiţe?
Cum era însă atmosfera în anii de glorie ai Cazinoului?
„În perioada anilor 1880-1890 se vorbea de “Cazin” sau “Kursaal”, ca fiind o construcţie de lemn pe malul mării, amplasată într-o locaţie la câteva sute de metri de actualul amplasament. Pe lângă sala de dans, se putea remarca sala de lectură cu periodice franceze, o sală de jocuri precum şi o terasă. Turiştii, marinarii şi elita locală îşi dădeau întâlnire aici în serile de vară pentru a lua parte la balurile organizate de primărie, în acordurile muzicii de fanfară sau pe muzica reputaţilor artişti ai epocii.
Tot la Cazin aveau loc reprezentaţii de teatru, serate, conferinţe, lecturi literare sau baluri mascate. Jocurile de şah, table sau domino întregeau un peisaj cu aer boem. Odată cu dispariţia primei construcţii, s-au pus bazele noului Cazino pe actualul amplasament, însă construcţia finalizată în anul 1893 era tot o clădire din lemn cu aceleaşi facilităţi ca şi prima. Terasa cu deschidere la mare era locul preferat de turişti pentru petrecerea după-amiezilor la malul mării, unde îşi luau masa, în acordurile de fundal ale valurilor marii.
La începutul secolului XX, Cazinoul era considerat prima atracţie a Constanţei, fapt pentru care s-a considerat oportună ridicarea unei noi construcţii care să fie în ton cu exigenţele vremii.
În anul 1903 arhitectul român Daniel Renard a primit contractul pentru realizarea actualului edificiu. Construit în stil “art nouveau”, proiectul iniţial a suferit numeroase transformări pe parcursul evoluţiei construcţiei, datorită faptului că fundaţia a fost ridicată în mare. Pentru a putea transporta cantitatea mare de materiale necesare, de-a lungul actualei faleze a fost construită o cale ferată specială care făcea legătura între port şi şantierul cazinoului.
Construcţia a fost finalizată în anul 1910, iar pe data de 15 august, cu ocazia Zilei Marinei, aceasta a fost inaugurată în prezenţa principelui Ferdinand.
Pe lângă un restaurant, considerat de lux în acel timp, Cazinoul dispunea şi de o sală de jocuri. Clienţii săi proveneau din înalta societate, iar ţinuta obligatorie pentru a avea acces în local era una elegantă. Diversitatea şi calitatea meniurilor, precum şi rafinamentul servirii, făceau din Cazino un loc de atracţie pentru turiştii aflaţi pe litoralul Mării Negre.
În timpul Primului Război Mondial, Cazinoul, deşi transformat în spital, nu a fost ferit de bombardamente, fiind grav avariat. Refăcut după război şi revenit la destinaţia iniţială în perioada interbelică, acesta şi-a regăsit locul în inimile turiştilor şi localnicilor dornici de distracţie.
Nici chiar în anii regimului comunist Cazinoul nu şi-a pierdut din farmec, el funcţionând ca restaurant până în anii 2000 când, din cauza stării de deteriorare avansate, a fost închis. ” – Constanţa City Walking Guide
Este clar că orice variantă care să salveze clădirea emblematică a oraşului este binevenită. Până la revenirea la normalitate, în perioada 1-10 august 2014, Proiectul Calup încearcă să ofere puţină viaţă CaziNou-lui prin organizarea unei serii de evenimente artistice. Ne bucurăm că se întâmplă astfel de lucruri, iar noi o să continuăm să-l promovăm/fotografiem cu aceeaşi pasiune ca şi până acum.
