Cristos poate fi împărţit? Cât de răi putem continua să fim în numele bisericii?

Am participat săptămâna aceasta la un eveniment foarte important, o demonstraţie de mare deschidere a bisericii ortodoxe române faţă de alte biserici creştine de pe teritoriul Italiei. Mai mult, în oraşul nostru prima slujbă din săptămâna ecumenică a fost ţinută anul acesta chiar de către biserica de cult ortodox român şi s-a bucurat de prezenţa multor credincioşi, fericiţi să se poată ruga pentru o lume mai bună, pentru sănătate şi pace, alături de oameni de diferite naţii şi culori ale pielii.

În seara de 21 ianuarie erau prezenţi în biserica noastră credincioşi adventişti, catolici, metodişti şi, bineînţeles, ortodocşi români şi moldoveni. Motto-ul săptămânii ecumenice de anul acesta a fost cuprins în întrebarea retorică “Cristos poate fi împărţit?”, la care există un singur răspuns: aşa cum Isus Cristos este unul singur, lumea creştină este una.

Săptămâna ecumenică este pusă, în fiecare an, sub semnul dorinţei de a-i cunoaşte mai bine pe ceilalţi, al toleranţei şi al rugăciunii comune. Pentru ce ne-am rugat? În primul rând pentru reunirea şi întărirea creştinismului în lume, pentru cei care suferă din cauza foamei şi a sărăciei, pentru ca mai mulţi oameni să aibă acces la învăţătură, pentru drepturi egale între bărbaţi şi femei, pentru tinerii bolnavi, pentru cei ce luptă pentru reducerea mortalităţii infantile, pentru femeile însărcinate, pentru eradicarea unor boli precum SIDA şi malaria…

Nu a încercat nimeni să facă acte de prozelitism sau să se bată cu cărămida în piept că biserica lui e cea care deţine adevărul suprem. Am văzut preoţi cu veşminte diferite de cele pe care le au preoţii noştri, ba chiar şi o doamnă pastor. Am ascultat cântece de rugăciune altfel decât cele cu care eram obişnuiţi de la slujbele noastre. A fost o experienţă care cu siguranţă ne-a îmbogăţit pe toţi.

Toate acţiunile din săptămâna aceasta, care cuprinde şi mici donaţii, sunt îndreptate către oamenii aflaţi în închisori. De ce tocmai spre aceştia? Pentru că ei au nevoie de credinţă mai mult decât alţii pentru a alege calea dreaptă. O coincidenţă tragică a fost aceea că în ziua în care începea săptămâna ecumenică un deţinut s-a sinucis în închisoarea din oraşul nostru.Gândurile şi rugăciunile credincioşilor prezenţi la slujbă au fost îndreptate către el şi familia acestuia.

În momentul în care m-am hotărât să scriu acest articol, am început să mă documentez pentru a afla cum este marcat evenimentul în România, de către biserica română. Am găsit Mesajul Patriarhului Daniel care mi s-a părut echilibrat, pozitiv şi înţelept, în concordanţă cu ceea ce se întâmplase în biserica noastră şi cu modul în care eu vedeam lucrurile.

Am continuat cercetarea şi….s-a deschis cutia pandorei cu: site-uri de învăţătură aşa zisă creştină ortodoxă prin care sunt puşi la zid rătăciţii, pseudo-preoţi care folosesc mijloacele de comunicare moderne pentru a împroşca noroi şi a scuipa venin, oameni în delir care cer pedepse exemplare pentru noi, “ereticii trădători ai lui Isus”…. Pe cât de mult m-a bucurat sufleteşte slujba de rugăciune comună, tot pe atât de mult m-au mâhnit aceste lecturi….Dacă aveţi răbdare şi puţin timp la dispoziţie, vă invit să vedeţi ura manifestată în formele ei cele mai hidoase: 

articol n.1
articol n.2
articol n.3
articol n.4
articol n.5

Celor care nu ştiu, le amintesc că sutele de mii de români aflaţi în străinătate îşi trăiesc vieţile printre aceşti oameni cu credinţe diferite. La cantina săracilor administrată de călugării franciscani, cei mai mulţi nevoiaşi provin din ţările din Estul Europei (în mod special din România şi Moldova) şi din Africa. Biserica ortodoxă română de aici îşi ţine slujble într-un lăcaş de cult catolic, pe al cărui perete se află tabloul Papei Ioan Paul al II lea.  Nu în ultimul rând, foarte multe familii mixte ţin rânduielile atât după preceptele catolice, cât şi după cele ortodoxe.

Îi invit pe cei care susţin tezele ilustrate în articolele de mai sus să coboare din sferele lor înalte, să păşească printre oameni şi să îi înveţe, cu blândeţe şi cu răbdare, adevărata învăţătură creştină, şi, mai ales, să se implice mai mult în viaţa socială, că prea au luat-o razna toate.

Leave a Reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.