O poveste despre România

Povestea mea despre România, văzută şi trăită în Italia, începe exact acum zece ani, când am primit o bursă de studiu la o instituţie de învăţământ postuniversitar din Parma, pentru a urma un master în studii europene.
Primele lucruri pe care le-am făcut după ce am sosit în Italia au fost: m-am dus la Questura să îmi declar prezenţa aici, mi-am ales medic de familie şi…m-am înscris în circuitul bibliotecilor din oraş. La început am citit mult în italiană, marea mea pasiune. Apoi, am împrumutat cărţi în franceză, de teamă să nu uit prima limbă străină pe care o vorbeam, iar ulterior în engleză, pentru a-mi îmbogăţi vocabularul.
Când s-a înfiinţat Biblioteca Internaţională “Ilaria Alpi”, am căutat pe rafturi, cu înfrigurare, cărţi în limba română. Nu existau. Aveau cărţi în multe alte limbi (chiar şi în indiană, rusă şi japoneză), dar nu în limba română. Am făcut asta mai mult din patriotism, ca atunci când printre mai multe steaguri cauţi culorile ţării tale.
M-am întrebat ce ştiu italienii despre literatura românească. Foarte puţin, din păcate. Mai mult, am constatat mai târziu, cu durere în suflet, că adolescenţii de origine română crescuţi aici vorbesc prost limba română şi ştiu foarte puţine lucruri despre cultura ţării lor. Să nu credeţi că ei fac asta în  mod intenţionat, pentru a-şi renega originile, pur şi simplu nu au de unde să înveţe, mulţi provin din familii simple care nu îşi mai amintesc prea multe din şcoală.
Am decis atunci să aduc din ţară cărţi pe care să le donez bibliotecii. Le-am cerut prietenilor mei români să îmi urmeze exemplul şi le mulţumesc că m-au susţinut în acest proiect. Văzând entuziasmul nostru, biblioteca a inclus la rândul ei, în planul de achiziţii, cumpărarea de carte în limba română, iar din data de 25 iunie 2013 avem oficial, la biblioteca menţionată, un fond de carte românească.
Cu ocazia inaugurării acestei noi secţiuni, Biblioteca “Ilaria Alpi” ne-a cerut sprijinul (mie şi prietenei mele) în vederea organizării unui mic eveniment dedicat României şi promovării literaturii române. 
Am acceptat cu bucurie, cu sentimentul că pot face ceva concret pentru România. S-a alăturat grupului de organizare o altă prietenă, care ne-a susţinut, necondiţionat, în toată această perioadă. Am structurat, cu acordul conducerii bibliotecii, programul evenimentului, în care am inclus: o conferinţă a domnului Profesor Bruno Mazzoni de la Universitatea din Pisa, intitulată “Invitaţie la literatură română”, o expoziţie de fotografii cu titlul: “Priviri asupra României” şi, la final, un mic bufet cu produse româneşti.
Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de câţiva prieteni pasionaţi de arta fotografică: Mira Bălan, Stefano Mazzoni, Adrian Siea şi Ionuţ Vrabie. Le-am imprimat pe suport de pânză, pentru a asocia imaginile cu ideea de pictură, de tablou.
A sosit şi marea zi. Am asistat la cea mai sinceră şi emoţionantă declaraţie de dragoste pentru literatura română pe care am auzit-o vreodată. În cuvinte simple, cu o voce blândă şi profundă în egală măsură, Profesorul Bruno Mazzoni a făcut o prezentare a literaturii noastre, de la începuturi şi până în prezent, cu menţionarea reperelor istorice şi citarea celor mai importanţi poeţi şi scriitori români. Odată terminată conferinţa, unii dintre prietenii români, italieni,  şi chiar o prietenă de origine australiană, au ţinut să îmi împărtăşească, entuziasmaţi, impresiile lor pozitive.

Publicul prezent în număr mare la eveniment era constituit din: prieteni (în majoritate români şi italieni), cititori  înscrişi la bibliotecă veniţi în mod special să asculte conferinţa, români din comunitatea din Parma şi persoane interesate să afle mai multe despre România. Nu a lipsit nici Părintele Ciprian, de la biserica ortodoxă română din Parma, venit să îşi sprijine enoriaşii. Au lipsit doar autorităţile române de la Bologna, care au fost invitate la eveniment (subliniez că nu li se ceruse nicio contribuţie materială!) dar care nu ne-au onorat cu prezenţa, sper din motive obiective. Păcat…

Cei prezenţi au admirat, la sfârşitul conferinţei, expoziţia de fotografii despre România. Nu puteau lipsi, evident, imaginile cu Constanţa (ce fac parte din Ghidul turistic “City Walking Guide Constanţa”). Am remarcat în tablourile expuse o diferenţă netă între imaginile propuse de către fotograful italian şi cele alese de către fotografii români. În fotografiile celui dintâi sunt surprinse în alb-negru- cu duioşie şi emoţie- truda, sacrificiul oamenilor de la noi şi tradiţiile păstrate din negura veacurilor, în timp ce în imaginile celor trei fotografi români este redată o Românie plină de culoare, surprinzătoare. Aceste tablouri sunt ca o invitaţie la călătorie, par a spune : “ne-am pus straiele de duminică şi ne prezentăm lumii cu ceea ce avem mai frumos, veniţi să vă convingeţi!”.

La sfârşit, am organizat un bufet cu produse româneşti. Mulţumesc pe această cale tuturor prietenelor care au contribuit cu sandiviciuri cu caşcaval şi Salam de Sibiu, cornuleţe, checuri, prăjituri, nuci umplute, plăcintă, salam de biscuiţi şi alte bunătăţi la reuşita acestui moment.
Fiindcă suntem la capitolul mulţumiri, îi mulţumesc Andreei pentru afişe şi etichete!

Înainte de ziua de 25 iunie, spuneam mereu cu regret: “Uite grecii, japonezii, indienii şi albanezii pot să fie uniţi şi să facă tot felul de activităţi, numai noi nu”. Acum pot să spun că nici noi nu suntem mai prejos, iar când ne punem în mişcare, mutăm munţii din loc. Dacă nu aţi reuşit să ajungeţi la eveniment dar aveţi drum prin Parma în perioada 1-30 iulie 2013, treceţi pe la Biblioteca “Ilaria Alpi”  să vedeţi expoziţia “Sguardi sulla Romania” şi fondul de carte în limba română.
Aştept impresiile voastre!

7 thoughts on “O poveste despre România

  1. Minunat, Laetitia, felicitări pentru tot ceea ce aţi făcut. Într-adevăr, şi eu am observat asta, copiii de origine română care se nasc sau trăiesc de mulţi ani în Italia vorbesc dificil sau chiar deloc limba română. Le este mult mai uşor să vorbească în italiană.

    Sper ca prin iniţiativa voastră frumoasă să înceapă să cunoască mai bine limba şi cultura ţării din care, la urma urmei, provin părinţii lor sau unul dintre părinţii lor.

    Iar prin această expoziţie, atât românii de acolo, cât şi italienii, să descopere România şi să aibă curiozitatea să o viziteze.

    Cât priveşte lipsa autorităţilor române, se pare că preocupările lor nu ţin de ceea ce înseamnă evenimente interesante despre România. A venit profesorul Mazzoni care nu am vreo îndoială că iubeşte România mai mult decât cei care stau prin birouri oficiale. Aşa că, eu nu pot decât să-i mulţumesc profesorului Mazzoni pentru prezenţa la eveniment.

    Felicitări pentru organizare şi mulţumesc pentru invitaţia de a contribui cu câteva imagini care să fie incluse în expoziţia foto. Toate fotografiile selectate sunt minunate şi spun povestea unei ţări frumoase.

  2. Dragă Mira, mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase şi pentru ajutor! Mi-a făcut o mare plăcere să văd entuziasmul cu care prietenii mei au contribuit la reuşita acestui eveniment şi interesul publicului pentru România.

  3. Felicitari, Laetitia, pentru evenimentul organizat! Oameni ca tine sunt cei care aduc, cu adevarat, servicii tarii si nu cei care populeaza birourile oficiale, uitand pentru ce au fost trimisi acolo pe banii contribuabilului roman!

  4. Mulţumim mult! Povestea aceasta vrem să fie un exemplu pentru toţi românii, să fie uniţi şi să facă fiecare câte ceva, în oraşele pe unde se află, în străinătate, pentru a prezenta România cu tot ceea ce are mai frumos.

  5. frumos arle ar fi trebuit oameni ca tine sa ne reprezinte in tara noastra dar ….uite nu incap de fosile de aia nu merg treburile stiu ca poti vrei sa faci lucruri frumoase acolo unde te afli
    felicitari
    si te pup

  6. Vă mulțumesc pentru articol, din păcate n-am putut să vin la eveniment, dar știu că Prof. Mazzoni este "ambasadorul" cel mai bun al culturei române în Italia. Am fost la Constanța in aprilie și pozele din expoziția sunt foarte frumoase!

  7. Dragă Veronica, mulţumesc mult, mult, pentru aprecieri! Mă bucur că îţi plac fotografiile din expoziţie şi că ai vizitat Constanţa (bănuiesc că locuieşti în Italia, nu în România).
    În ceea ce îl priveşte pe dl. Prof. Mazzoni, consider că merită să devină cetăţean de onoare al ţării pentru promovarea adusă culturii române în Italia şi în lume.
    Te mai aştept pe acest blog!

Leave a Reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.