La şedinţa cu părinţii

Când eram la şcoală, ziua în care aveam şedinţă cu părinţii era pentru mine una dintre cele mai urâte din săptămână. Mă apucau emoţiile cu mult timp înainte, mai ales dacă mă simţeam cu musca pe căciulă. Nu aveam probleme la învăţătură, ci probleme de disciplină, cum ar fi: neatenţia, vorbăria cu colegii în timpul orelor, tulburarea lecţiilor prin intervenţii nepotrivite (glume, luări de poziţie considerate obraznice, ş.a.m.d.). 
Când socoteam că a sosit momentul ca mama să se întoarcă acasă de la şcoală (în astfel de momente era prezentă numai ea, săraca, tata se mai sacrifica pe la serbări sau la festivităţi de premiere), mă lua brusc o stare febrilă şi intram în pat.
Venea, mă doftoricea, apoi începea să îşi verse amarul: “da, ce-oi avea de vorbit atâta, că nu vrei să stai în banca ta, te trezeşti să te contrazici cu profesorul cutare, cu cutare, toţi mi s-au plâns”.
Urma replica cea mai dureroasă: “eu, de bine,de rău, am pâinea mea, să te văd pe tine”. Apoi adăuga: “pentru tine înveţi; ai să vezi când o sa ajungi la mătură şi colegii tăi, profesori, vor trece pe stradă şi te vor ruga să mături mai uşor ca să nu îi umpli de praf”.
Mereu mă întrebam ce îi puteau spune atât de grav de venea acasă aşa de distrusă. “Alte mame erau mândre, aveau copii cuminţi, cu caiete ordonate şi note bune, mai mare dragul”. Se petrecea de fapt următorul lucru: la şedinţele cu părinţii avea loc o expunere publică a tuturor aspectelor şcolare, atât a celor pozitive cât şi celor negative. Profesorul lua catalogul şi, în prezenţa tuturor celorlalţi părinţi, începea să analizeze situaţia fiecărui elev, în ordine alfabetică. De exemplu: “Georgică! Are 5 şi 7 la română, trei absenţe la matematică, nota 7 la geografie, s-a plâns şi doamna de istorie că nu ştia bine lecţia, de data asta l-a iertat, dar să ştiţi că data viitoare are de recuperat.” În tot acest timp, ceilalţi părinţi asistau şi luau notiţe. Numai în sufletul mamei lui Georgică să nu fii.
În Italia, există în multe instituţii de învăţământ registrul electronic, în care sunt trecute notele şi absenţele elevilor. Părinţii, cu username şi password, verifică de acasă situaţia şcolară a propriului copil. În şcolile unde nu a      fost introdus acest sistem, elevii au un carnet unde sunt trecute notele şi comunicările importante şcoală-părinţi. Se organizează “şedinţă cu părinţii” o dată pe semestru, la o dată afişată în calendarul general al anului de învăţământ. Dacă tu, părinte, vezi că treaba  nu merge bine la o materie, ceri să fii programat, în timpul săptămânii, în ziua în care profesorul are ore de consultaţii cu părinţii, ca să ai o întâlnire individuală cu acesta. Nu te prezinţi la şcoală, la cancelarie, să îl deranjezi, decât în situaţia în care a avut loc o întâmplare foarte gravă (copilului i s-au furat lucrurile din ghiozdan, a fost agresat de către un coleg sau profesorul respectiv a avut un comportament total neadecvat). 
La şedinţa cu părinţii se intră unul câte unul. Ţi se poate întâmpla ca după doi ani de când copilul tău merge la şcoala respectivă să nu apuci să îi cunoşti pe părinţii celorlalţi copii, pentru că nu ştii cine sunt. Când e zi de consultaţii la şcoală trebuie să îţi iei concediu de la serviciu: socotiţi că sunt circa 10-11 profesori la toate materiile, care primesc părinţii elevilor de la toate clasele unde predau, timpul de discuţie e de circa 10 minute cu fiecare părinte, iar timpul de aşteptare la coada din faţa uşii de cel puţin un sfert de oră, vremea trece… Anul acesta nu am avut timp să vorbesc cu domnul de educaţie fizică, iar pe doamna de religie din gimnaziu am văzut-o o singură dată în trei ani.
Fiecare profesor are scrise pe un catalog notele şi observaţiile (cum ar fi, de exemplu, dacă elevul a mers cu temele nefăcute), îţi prezintă lucrările scrise ( acestea se păstrează la şcoală, nu se dau acasă). Sunt trecute şi abaterile disciplinare: există “note” (avertismente) de grup şi note individuale (dacă ai primit “notă” nu poţi avea media zece la purtare). Discuţiile dintre profesor şi părinte sunt individuale, se respectă dreptul la “privacy” al fiecăruia, iar dacă ai un copil mai vorbăreţ, mai neascultător sau pur şi simplu slab la învăţătură, ceilalţi părinţi nu vor şti niciodată ce ţi s-a adus la cunoştinţă şi nici ce rezultate are copilul altcuiva.
Dar despre note şi medii, despre felul cum sunt calculate în sistemul de învăţământ din Italia, am să scriu într-un alt articol. 

2 thoughts on “La şedinţa cu părinţii

  1. Ha, ha, ha. Imi vine sa rad de aceasta viziune roz asupra sistemului de educatie italian. Este la pamant, in general. In unele cazuri este chiar tragica situatia, ca sa nu mai vorbim de multa golaneala si parinti ifositi care pretind sa li se faca educatie copiilor, insa fara sa-i stressezi (adica fara munca). Profesori sunt tratati ca un fel de baby-sitter personal, fara respect.

  2. Îţi respect părerea, probabil că vorbeşti din proprie experienţă, aşa cum am scris şi eu. Poate că am norocul să am un copil bun care să meargă la o şcoală bună, îmi pare rău pentru tine.
    Nu am prezentat în roz, am descris doar anumite practici care nu există în România, cum ar fi: registrul electronic şi şedinţa cu părinţii făcută individual.
    Ah, dacă îmi permiţi, în ultima propoziţie, "profesorii" – cu doi "i", nu cu unul singur.

Leave a Reply to Anonim Cancel reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.