Biblioteca de unde mă aprovizionez de mai bine de zece ani cu hrană pentru suflet a pus de curând un anunţ privind un nou serviciu: punerea la dispoziţie, printr-o platformă internet, a cărţilor în format electronic. Am conştientizat imediat că suntem contemporani cu o revoluţie tehnologică fără precedent şi că nu peste mult timp unele dintre obiceiurile noastre s-ar putea schimba ireversibil, cum ar fi, în cazul meu, mersul la bibliotecă.
(sediul Bibliotecii Civice din Parma)
Mi-am amintit de biblioteci şi de pasiunea pentru cărţi, pe care o cultiv de pe vremea când eram pe băncile şcolii, atât în România cât şi în Italia. De ce iubesc bibliotecile? Pentru că acolo m-am format profesional, am descoperit literaturile lumii, am învăţat limbile străine şi mi-am construit un univers personal bazat pe cunoaştere.
(Biblioteca din Parc, Milano)
Bibliotecile mi-au permis să citesc scriitori debutanţi, necunoscuţi, pentru care poate nu aş fi scos banii din buzunar ca să le cumpăr volumele din librării. În plus, am avut o perioadă în care îmi alegeam un autor, din care citeam opera integrală. Am trecut de la cărţile de beletristică la cele de lingvistică, sociologie, antropologie, actualitate, politică, istoria artei. Nu mai pun la socoteală cărţile de specialitate, necesare activităţii profesionale, ci cărţile citite din pură pasiune. Dar de fiecare dată a fost vorba despre cărţi tipărite pe hârtie, pe care le-am admirat şi pentru aspectul tipografic. Am pe computer câteva cărţi în format electronic, dar nu reuşesc să le citesc, pentru că obişnuiesc să am o legătură imediată cu cartea, să fac disecţie pe text, inclusiv cu creionul în mână.
(Imagini cu Biblioteca din Sala Borsa – Bologna, situată în Piazza Nettuno)Îmi amintesc de un profesor din facultate, ajuns la vârsta maturităţii, care, socotind că citea o carte la 3-4 zile, îmi mărturisea cu regret că nu îi mai rămâne timp din viaţă pentru a citi nici măcar un sfert din cărţile din biblioteca personală. Eu cred totuşi că nu contează neapărat cât de mult citeşti, ci calitatea lecturii, şi, mai ales, ce îţi rămâne din aceasta. Şi cred mai ales că viaţa e prea scurtă ca să ne-o irosim parcurgând cărţi proaste, indiferent în ce format ar fi acestea (tipărite, e-book, audio book).
(Ultimele patru imagini reprezintă Biblioteca din interiorul Mânăstirii Strahov, din Praga, care adăposteşte peste 200.000 volume, cea mai frumoasă bibliotecă pe care am văzut-o vreodată)
(Imagini cu Biblioteca din Sala Borsa – Bologna, situată în Piazza Nettuno)
