Dacă e marţi, e zi de plastic

În societăţile consumiste, produsele sunt ambalate în mod cât mai elaborat, atât din motive ce ţin de siguranţă cât, mai ales, din motive de marketing.  Chiar şi  după mici achiziţii, te trezeşti că ai acumulat o cantitate enormă de deşeuri de care nu mai ştii cum să faci să te debarasezi.


În oraşele mari, primăriile, prin societăţi desemnate, încearcă să rezolve problema gunoiului excesiv prin adunarea diferenţiată a acestuia. În Parma, plasticul şi sticla se pun în recipiente galbene  şi se expun, de două ori pe săptămână, în faţa porţii. Tot în faţa porţii găseşti şi tomberonul albastru- pentru hârtie – împreună cu cel maron- pentru deşeuri organice. Aparatura electrocasnică este „ridicată” la cerere, suni la un număr gratuit şi îţi sunt comunicate ziua şi intervalul orar când pot trece să ridice aparatul respectiv. Bateriile consumate sunt considerate deşeuri periculoase, ca şi medicamentele, şi sunt duse în centre speciale.

Teoretic, toate bune şi frumoase, numai că trebuie să fii foarte atent în selectarea deşeurilor:  hârtia se pune la bidonul albastru, numai să nu fie murdară de ulei; cartoanele de lapte UHT  au primit de puţin timp undă verde pentru bidonul de plastice şi sticlă, până acum nu erau considerate reciclabile, tubul de la pasta de dinţi, chiar dacă e din plastic, nu e reciclabil, etc. Pentru a le face viaţa mai uşoară, locuitorilor le este pus la dispoziţie un soi de dicţionar unde pot verifica, în ordine alfabetică, despre ce tip de deşeu este vorba şi unde îl pot arunca. Am descoperit că firele de păr nevopsite se aruncă la organice, în timp ce părul vopsit la nereciclabile, ca şi plasele de ţânţari sau periuţele de dinţi şi săpunul.
Cum maşina  trece de două ori pe săptămână, trebuie musai să scoţi „plasticele” marţi seara, altfel trebuie să aştepţi până vineri.

Veţi spune: aduni hârtia, eşti conştiincios, vei avea o  reducere  de taxe. Greşit! Locuitorii, din respect pentru mediul înconjurător, pentru natură şi generaţiile viitoare, fac selecţia deşeurilor, dar plătesc în plus şi taxe destul de mari pentru distrugerea acestora (o familie de două persoane, pentru un apartament de 100 mp plăteşte circa 240 Euro pe an doar pentru gunoi).  
În Elveţia a fost inventat un sistem foarte ingenios. Trebuie să pui deşeurile nereciclabile în nişte saci speciali, pe care îi cumperi din magazine, la un preţ ridicat, ce reprezintă  practic o suprataxă pe gunoi: cu cât cantitatea este mai mare şi sacul pe măsură, cu atât plăteşti mai mult. Oamenii sunt obligaţi astfel să facă o selecţie cât mai mare a deşeurilor, încercând să recicleze tot mai mult. Cei care greşesc, primesc amenzi foarte aspre. Se poate întâmpla să auzi în Nordul Italiei anumite  legende metropolitane conform cărora  în localităţile transfrontaliere dintre Italia şi Elveţia unii elveţieni vin să facă activităţi de contrabandă, dar nu cu ţigări sau alcool, ci cu pungi de gunoi pe care le aruncă la tomberoanele  italiene pentru a evita taxele sau amenzile. 

0 thoughts on “Dacă e marţi, e zi de plastic

  1. Haha, ce tare e aia cu parul vopsit si cel nevopsit! Hai sa fim seriosi! Oare daca il arunci gresit ii fac analiza ADN si iti dau amenda? 😛

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.