După Târgul de Turism despre care v-am povestit într-un articol precedent, duminica trecută, la invitaţia unui prieten, am ajuns la Târgul de Vinuri care s-a desfâşurat tot la Romexpo. Dacă la turism parcarea era neîncăpătoare încă de dimineaţă, la vinuri senzaţia a fost de pustietate. Având în vedere că în România se produce şi se consumă destul vin iar hoteluri, restaurante şi baruri avem din belşug, mă aşteptam să văd o adevărată desfăşurare de forţe la un târg care adună principalii jucători de pe piaţa vinului din ţară.
Producătorii sau importatorii şi-au împărţit o suprafaţă totală de expunere de circa 10% din suprafaţa ocupată de târgul de turism; altfel spus, întreg târgul de vinuri putea să intre lejer în 2 standuri de agenţii de turism importante. Pe la ora 11, dintre toate standurile de vinuri, cea mai mare agitaţie era la acela care oferea cafea gratis.
Producătorii de vinuri cu standuri mai mici sau mai mari, amenajate cu butoaie sau doar cu câte o masă, au început în jurul orei 12 lupta pentru atragerea clienţilor dornici să se răsfeţe cu arome deosebite. În biletul de intrare de 20 RON era inclus un pahar (gol) de degustare care era folosit pe întreaga durată a vizitei.
Pentru că proiectul de promovare a Dobrogei la care lucrăm (Constanţa City Walking Guide) cuprinde şi elemente de gastronomie şi oenologie, o să începem prezentarea cu vinul Alira, al cărui nume provine de la localităţile dobrogene Aliman şi Rasova, unde este situată podgoria celor de la WineRo, producătorul vinurilor Alira. Conceptul standului era concentrat pe calitatea vinului, astfel încât o întreagă masă era umplută până la refuz cu sticle de diverse sortimente, plecând de la Rosé şi terminând cu Alira Grand Vin. Acelaşi producător dobrogean oferea şi vinul Lauri.
Ceea ce ne-a atras la acest stand a fost povestea vinului Cuvee Princess Cherica, un vin aniversar produs de cramele Alira, exclusiv pentru Hotelul Cherica, nume care reînvie o tradiţie din anii ’20 şi care se întrepătrunde cu povestea unei clădiri, impecabil restaurate, din centrul oraşului Constanţa. Acest vin private label a fost produs în memoria prinţesei Cherica Sturdza şi este oferit oaspeţilor de seamă ai hotelului în semn de preţuire şi respect pentru valorile de odinioară, precum şi pentru promovarea potenţialului vini-viticol al Dobrogei.
Cramele dobrogene de la Ostrov au optat pentru un stand cu un design elegant la care doi sommeliers prezentau vârfurile de gamă ale producătorului. Ce mi-a atras atenţia a fost un vin branduit cu emblema echipei Steaua Bucureşti….pe când Dinamo, Rapid sau, de ce nu, Farul Constanţa?
Marele actor dobrogean al vinului, Murfatlar, lipsea cu desăvârşire de la acest eveniment….
Domeniile Cotnari atrăgeu de departe atenţia prin standul elaborat, practic un restaurant în miniatură, cu sommeliers, domnişoare drăguţe şi chiar cu acorduri de pian.
Cramele Vinarte: stand generos, bine amplasat, care a fost mai tot timpul zilei luat cu asalt de vizitatori; prezentarea aerisită, cu o masă centrală pe care tronau sticle şi zone de degustare pe butoaie, asigurau o vizibilitate excelentă acestui producător.
Domeniile Tohani au optat pentru un stand mic la care însă am văzut destulă animaţie.
Au fost prezentări de vinuri, s-au ţinut speechuri, am remarcat standuri ale unor asociaţii de profil şi am urmărit o prezentare a domnului Cătălin Păduraru (CEO Internetional Wine Contest Bucharest), un nume unanim recunoscut în industria vinului.
Revenind la casele de vinuri, un moment interesant s-a petrecut la standul Cramelor Panciu, unde au fost deschise două sticle de spumant: una dintre ele prin metoda sabrării cu ajutorul unei mici săbii, cealaltă cu ajutorul unui pahar (nu încercaţi acasă!). Tot la Panciu am întâlnit şi gama de sucuri “Ana are mere, pere, …chiar şi oţet”, un produs natural deosebit de apreciat.
Au urmat şi alte standuri mai mari sau mai mici, unde cuvântul de ordine era acelaşi pentru toţi: vinul de calitate.
Poate cel mai bine calibrat, poziţionat şi organizat stand a fost cel al Cramei Oprişor, unde, cu ajutorul unor butoaie negre, s-a creat o atmosferă deosebită. Felicitări pentru departamentul de PR.
Tot la zona românească o să integrez şi standul fabricii de vinars (distilat de vin) Barza Albă, din Republica Moldova, unde numele de “cognac” a fost înlocuit cu cel de “divin”. Sticle deosebite, arome rafinate, printre care se poate enumera vârful de gamă “President”.
După atâta degustare chiar era nevoie şi de ceva mâncare. Punctul forte era asigurat de compania Zimbria, care comercializa specialităţi de carne şi brânzeturi de o calitate excepţională. Cred că toţi care au trecut pe la târg au gustat un sandwich cu preparatele din curcan sau o felie de cozonac, toate excelente!!
Intrând în zona vinurilor străine care era dominată în proporţie de 90% de vinuri italiene, am descoperit standul unei companii din Sicilia la care pe parcursul întregii zile a fost agitaţie. Nu vinurile au fost cele care au ţinut capul de afiş ci cremele, pateurile şi sosurile produse în insulă, iar opinia unanimă a fost aceea că se combină excelent cu vinurile.
La standul Prosecco, de fapt o maşină care probabil a fost obiectivul cel mai fotografiat pe perioada târgului, se oferea contra cost băutura italiană.
Mergând mai spre centrul Italiei, am ajuns la unul dintre cele mai elegante standuri care îmbinau excelent trufele cu faimosul vin Brunello di Montalcino.
Nu au lipsit nici producătorii de echipamente şi accesorii pentru industria vinului.
Concluziia finală este aceea că în acest moment piaţa de vinuri din România este în dezvoltare, încearcă să-şi găsescă o direcţie, însă, în lipsa unei promovări unitare, marea masă a consumatorilor autohtoni se îndreaptă spre consumul din gospodăriile personale, vinurile de calitate rămânând un pic în urmă datorită lipsei unei culturi a vinului de calitate şi a modului de îmbinare a acestuia cu diverse tipuri de mâncare. Există totuşi un segment de populaţie în creştere, care preferă produse de calitate superioară şi aleg astfel gama vinurilor premium împingând astfel şi producătorii locali spre o creştere a calităţii vinurilor autohtone.
Am remarcat pe tot parcursul zilei absenţa operatorilor care-şi desfăsoară activitatea în baruri sau restaurante care, în mod normal, ar trebui să fie primii direct interesaţi; nu am văzut nici mari întâlniri de afaceri la standuri în care să se pună bazele unor parteneriate între restaurante şi producători….
Din punct de vedere al prezentării la târg, companiile ar trebui să dea o mai mare importanţă detaliilor, cum ar fi modul de prezentare a vinului şi de organizare a standului, cu zone de stocare a mărfii separate de zona deschisă la public. În plus, ar trebui acordată o mai mare atenţie aspectului vestimentar, cel puţin în ceea ce-i priveşte pe cei care sunt în contact direct cu potenţialii clienţi.
Din discuţiile purtate cu cei prezenţi la evenimentele din anii anteriori, am desprins ideea că valoarea târgului a crescut foarte mult în ultimii ani, atât prin calitatea vinurilor oferite cât şi prin prisma prezentării companiilor la eveniment.
