De 8 Martie

În mica noastră Românie din Italia de câteva zile se vorbeşte doar despre acest caz. La magazinul cu produse româneşti, pe unde trec mulţi dintre românii din oraş, de pe un afiş color îmi zâmbeşte larg o femeie frumoasă, suprinsă într-un moment fericit al vieţii ei.

Povestea ei tristă este povestea a mii de români plecaţi din ţară în căutarea unei vieţi mai bune. Unii pleacă din România cu gândul de a se stabili definitiv în străinătate, alţii o fac cu gândul de a strânge un ban şi a se întoarce acasă. Trec zile, săptămâni, luni, ani, trupurile se şubrezesc, oamenii îmbătrânesc, unii se îmbolnăvesc singuri printre străini. Românii sunt buni ca forţă de muncă, ce să faci cu o femeie de serviciu bolnavă sau cu o badantă neputincioasă? 

În zece ani de când fac naveta între România şi Italia am primit multe apeluri disperate din partea rudelor celor care se zbăteau între viaţă şi moarte: m-am implicat sufleteşte de fiecare dată, am suferit pentru fiecare, am dat telefoane, am organizat zboruri, dar din păcate de cele mai multe ori a fost prea târziu, s-au stins înainte de a putea străbate ultimul drum. În pragul morţii, asemeni elefanţilor când îşi simt sfârşitul, românii se întorc să moară acasă.

Coincidenţa nefericită a făcut ca în aceeaşi zi, la 2500 km de ţară, să moară în spitalul din Parma doi români: un băiat de 19 ani, cu leucemie, şi o femeie de 57 de ani, bolnavă de cancer. Doi oameni, din două colţuri ale ţării, uniţi de acelaşi destin. 

Din nefericire, familia doamnei din Năvodari nu dispune de resursele financiare necesare pentru a asigura demersurile legale, transportul şi repatrierea ei. Asociaţiile româneşti, oameni simpli, români şi moldoveni se mobilizează să strângă suma necesară, fiecare cu cât poate.

Am făcut şi noi multe apeluri către prietenii din comunitatea românească şi am avut plăcuta surpriză să aflăm că aceştia au răspuns prompt. Iată aşadar că românii sunt uniţi la nevoie. Cred că undeva, în subconştient, toţi ne-am gândit că în locul ei putea fi oricare dintre noi. 

Astfel de veşti îţi tulbură siguranţa, te scot din rutină, te fac să te îndoieşti de viitor.

Dorinţa mea pentru ziua de 8 Martie este ca această doamnă să poată ajunge acasă, să îşi găsească odihna în pământul drag. Şi aş mai avea o dorinţă: ca România să redevină ţara în care românii să îşi dorească să trăiască, nu cea în care să vrea să îşi doarmă somnul de veci.

Pentru informaţii şi sprijin pentru cazul Rodica Ciobanu:
Romania Market Parma, Via Gramsci n.33

Postepay 4023600637397391 Cosma Mihaela