La doar 12 km de Piacenza se află un sătuc încântător, construit în stil neo-medieval de către familia Visconti, pe acelaşi domeniu pe care se află mult mai vechiul şi celebrul castel ridicat în 1395, locuit şi în zilele noastre de moştenitorii cunoscutei familii.
Grazzano-Visconti e, mai mult decât o mărturie a unei epoci istorice, o creaţie modernă inteligentă, rezultatul unei acţiuni de marketing turistic, care, după mai bine de un secol, îşi arată pe deplin roadele.
Turistul care alege să îşi petreacă o după amiază în acest sătuc este introdus, încă de la intrare, într-o dimensiune în care misticul se împleteşte cu religiosul iar iluzia şi artificialul cu realul. În ceea ce priveşte latura religioasă, veţi vedea pe poarta principală precum şi pe clădiri numeroase fresce reprezentând scene biblice.
Latura mistică e legată în mod special de legenda unei fantome care bântuie prin castel, parc şi prin “borgo”. În apropiere de “Piazza del Biscione” poate fi văzută o statuie reprezentând o femeie bucălată, mică de înălţime şi grăsuţă, îmbrăcată după moda epocii medievale, care priveşte lung către turişti. Legenda spune că pe aceste meleaguri a trăit cândva Aloisa, tânăra nevastă a unui căpitan miliţian, care, după ce a aflat că soţul său o înşela, a fost atât de îndurerată, încât, de prea multă suferinţă, şi-a găsit sfârşitul. De atunci, fantoma ei se plimbă noaptea pe cărările din borgo, luându-i la palme pe turişti.
Aceştia, pentru a-i câştiga bunăvoinţa şi a evita orice întâlnire neprevăzută, merg la statuia Aloisei şi îi dăruiesc mărgele, brăţări sau alte bijuterii.
Pe multe dintre casele din borgo Grazzano Visconti se poate vedea desenul de mai jos, reprezentând o garoafă pe a cărei tulpină se află o panglică cu un mesaj aparent indescifrabil dar care, citit invers, s-ar traduce: “Întotdeauna- să te doară în cot şi să priveşti în sus!”. Acest îndemn este mai degrabă un răspuns pentru toţi aceia care au criticat demersul contelui Visconti de a ridica sătucul în stil medieval, considerat la început de secol XX doar un kitsch neautentic.
Pe lângă turnuleţele şi crenelurile specifice construcţiilor medievale, pe clădirile din Grazzano Visconti se pot remarca siluetele coşurilor, elegante şi graţioase. La parterul caselor construite în piatră sau în cărămidă aparentă se găsesc numeroase magazine în care se comercializează obiecte din lemn, ceramică şi fier forjat. Doritorii se pot opri să mănânce în localurile în care se pregătesc specialităţi tradiţionale sau pot merge să bea o cafea deosebită, în “Curtea Veche”, unde, într-o splendidă “torrefazione”, boabele de cafea sunt prăjite pe loc.
Un alt element des întâlnit este acela al şarpelui care ţine în gură un copil înghiţit pe jumătate. Există cel puţin două interpretări, ambele făcând referire la trecutul glorios al familiei Visconti:
– prima dintre ele se referă la un episod din Cruciada din 1187, când Ottone Visconte l-a înfruntat într-un duel pe un prinţ sarazin care avea pe coif acelaşi simbol (care îl simboliza pe Isus înfrânt de păgâni). După ce l-a învins pe adversar, Ottone Visconti i-a preluat şi blazonul;
– o a doua interpretare se referă la Uberto Visconti care pe la 1200 a ucis un balaur teribil care îi teroriza pe locuitori.
Indiferent de anotimp, Grazzano Visconti este un loc învăluit în mister preferat atât de cei mari cât şi de cei mici.
Este gazda a numeroase evenimente organizate pe tot parcursul anului.
În curtea veche se poate vizita expoziţia de unelte agricole.
Acolo am descoperit un simpatic afiş care lăuda proprietăţile mămăligii, considerate “Viagra bunicilor”.
Preferatele mele rămân însă magazinele cu obiecte de ceramică şi din fier forjat.
Dintre toate obiectele din fier forjat, acest suport pentru ghivece este cel pe care l-aş lua acasă fără a sta prea mult pe gânduri.
