Călător pe timp de grevă


Eşti acasă, în faţa televizorului şi te uiţi la ştiri. Vezi imagini de la greva lucrătorilor din transporturi din Grecia: aeroporturi pline de oameni obosiţi, enervaţi, drumuri blocate, camioane cu mărfuri avariate, haos total. Te consideri fericit că nu te afli acolo şi undeva, în interiorul tău speri ca ţie să nu ţi se întâmple vreodată o astfel de grozăvie.

Blogurile de călătorie vorbesc despre experienţe minunate, în care vizitezi, vezi, cunoşti, îţi planifici bine călătoria şi nu ratezi niciun obiectiv. În articolele respective totul decurge perfect: ai aflat cum poţi rezerva bilete ieftin, care sunt opţiunile cele mai convenabile, ce trebuie să faci, dar simţi că îşi scapă unele amănunte, cum ar fi, de exemplu, gestionarea situaţiilor de criză.

Când ţi-e lumea la dragă, să zicem aşa, în momentul în care vizitezi casa lui Peter Pan la Disneyland Paris, primeşti un sms de la compania aeriană la care ai rezervat biletele de avion, prin care eşti anunţat că zborul tău de întoarcere acasă a fost anulat şi că vei putea rezerva un bilet pentru următoarea cursă disponibilă (după 2/3 zile) sau că vei primi contravaloarea celui anulat. În primul moment crezi că e o glumă. Citeşti, în gând, de cel puţin două-trei ori mesajul, înainte de a da vestea cea minunată jumătăţii tale. Începi să dai telefoane: de acasă ţi se confirmă că a fost declanşată greva controlorilor de trafic şi că mii de zboruri au fost anulate, printre care şi al tău.


Şocul psihologic ţi se accentuează când descoperi că nu ai acces la internet sau ai o legătură mult prea slabă pentru a putea căuta soluţii alternative.

În mintea ta ia naştere un gând diabolic: “şi ce dacă, asta înseamnă că rămân în vacanţă până se termină greva!” Un nor îţi întunecă visul, îţi aminteşti brusc că ai un termen important şi că trebuie să te întorci la serviciu. În plus, alte zile de vacanţă înseamnă alţi bani, altă distracţie.

Între timp, gândurile te frământă şi nu mai reuşeşti să de bucuri din plin de momentul pe care toată familia l-a aşteptat luni în şir. Te gândeşti că ai închiriat maşină şi că nu mai are sens să o returnezi în aeroport, faci socoteala cât te-ar costa un drum cu trenul până în ţara vecină (în cazul nostru Belgia) unde nu e grevă şi de unde ai putea lua un avion, dar realizezi că, planificat de pe o zi pe alta, totul este mult prea scump faţă de bugetul alocat.

De când mă confrunt cu grevele din Occident am ajuns să urăsc formulele de genul: “Je suis désolé” sau “Ci scusiamo per i disagi” care mi se par de o ipocrizie fără margini: dacă ţi-ar fi păsat de mine, nu ai fi blocat totul, dar se vede că faci asta la şantaj pentru a obţine noi drepturi, încălcându-le în mod vădit pe ale mele.

Noi de data aceasta am găsit o soluţie onorabilă de a ne plimba prin Europa: am luat un autocar al Căilor ferate franceze (IDBUS), chiar cu o zi înainte ca şi acestea să intre în grevă. Ne-am amuzat când am primit, în gară, împreună cu toţi ceilalţi  tovarăşi de aventură, un pachet cu apă şi alimente, însoţit de un bilet prin care cei de la Căile ferate continuau să se scuze şi să promite călătorilor exasperaţi că vor face tot posibilul pentru a le face suferinţa mai uşoară….

Ah, era să uit un detaliu foarte important: în astfel de situaţii, găseşti mai uşor soluţii salvatoare dacă ai cărţi de credit serioase, care să te poată ajuta să faci rezervări oriunde în lume.

Leave a Reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.