Bologna: ce să vezi într-o zi

Scriem acest articol la cererea prietenilor noștri care vin să viziteze Nordul Italiei și vor să petreacă o zi în Bologna.  Și, pentru că din București există numeroase zboruri low cost cu destinația Bologna, ați putea și voi să vă decideți să vizitați acest oraș cu adevărat surprinzător.Punctul inițial al călătoriei voastre coincide cu Gara Centrală, de unde puteți ajunge în jumătate de oră în Centru, mergând pe Via dell’Indipendenza. La începutul traseului vostru veți vedea il Parco della Montagnola, în a cărui apropriere, vinerea și sâmbăta, are loc târgul săptămânal.Continuând pe via dell’Indipendenza, puteți să intrați în Catedrala San Pietro, construită în epoca paleocreștină și renovată în secolele XII-XIII. Deosebit de important este tezaurul catedralei, păstrat în muzeul acesteia, constituit din țesături și obiecte metalice prețioase dăruite de personalități importante ale bisericii catolice, cum ar fi arhiepiscopi sau chiar papi.O plimbare în Bologna este peste tot protejată de soare și de ploaie datorită numeroaselor arcade de deasupra trotuarelor (porticuri). Dacă acestea ar fi puse cap la cap, în lungime, ar ajunge la aproximativ 40 de km. Originea construirii arcadelor ar fi în Evul Mediu când, în urma deschiderii uneia dintre cele mai vechi universități din Europa, orașul ar fi fost asaltat de tineri dornici să își continue studiile aici. Existând o cerere mare de locuințe și o disponibilitate foarte redusă, au fost ridicate camere la etaj, în continuarea celor existente, sprijinte pe stâlpi de susținere. Soluția arhitectonică s-a răspândit în tot orașul, devenind cu timpul o modă iar apoi un stil caracteristic al orașului.Ajunși în Piazza Maggiore, intrați întâi să vizitați Sala Borsa, un centru cultural important al orașului, care cuprinde o bibliotecă foarte modernă, înzestrată cu un fond de carte bogat,  pentru toate categoriile de cititori. Pavimentul transparent, din blocuri de sticlă, lasă să se vadă vestigii arheologice ale civilizației romane care datează din secolul II î.Cr.Puteți să vă opriți pe treptele clădirii Sala Borsa pentru a admira fântâna și statuia zeului Neptun, un simbol al orașului. Legenda spune că reprezentanții clerului local au cerut ca organele intime ale zeului să fie cât mai reduse posibil, pentru a nu leza sensibilitatea trecătorilor. Arhitectul a găsit însă un artificiu pentru a se răzbuna împotriva acestei decizii și, privind dintr-un anumit unghi, degetul mare al mâinii stângi creează o iluzie optică amuzantă.Traversați Piazza Maggiore și vă veți afla în fața Bazilicii Sfântului Petronio, una dintre cele mai mari biserici din Italia și din Europa, a cărei construire, în stil gotic târziu, a început în 1390 și a durat timp de secole. În realitate, biserica nu a fost terminată niciodată și acest lucru este vizibil încă de pe fațadă, unde se remarcă diferența de culoare și de materiale între partea de jos și cea de sus.

Un element cu totul inovativ este prezența meridianei din interiorul bisericii, care indică lunile, anii, semnele zodiacale și faptul că pământul se rotește în jurul soarelui.Alte clădiri importante din Piazza Maggiore sunt Palazzo Podestà și Palazzo del Comune (sediul primăriei).Pe Via d’Azeglio, o străduță care duce către Piazza Grande, se află casa în care a locuit Lucio Dalla, un mare cântăreț italian de muzică ușoară.

După ce ați trecut prin piața veche, unde, datorită magazinelor cu produse tradiționale, puteți regăsi atmosfera de altădată, vă aflați la câțiva pași de turnurile care se regăsesc în toate vederile, ghidurile și materialele de promovare ale Bolognei. În stânga vedeți La Torre Garisenda iar în dreapta La Torre degli Asinelli, după numele familiilor proprietare. Dacă doriți, puteți urca până în vârful turnului degli Asinelli (500 de trepte, 100 de metri înălțime), de unde puteți admira întregul oraș. Dacă sunteți studenți și, mai ales, dacă sunteți superstițioși, nu urcați în vârful turnului pentru că se spune că nu vă veți lua niciodată licența.Străbătând străduțele micuțe ale orașului, ajungeți în Via Piella, unde, printr-o fereastră deschisă în zid, puteți admira un colț de Venezia. Ca multe dintre orașele Italiei, și Bologna a fost cândva plină de apă. Acest canal, Canale delle Moline, era folosit pentru morile de apă care măcinau cerealele.În zona cuprinsă între Torre degli Asinelli și Piazza Santo Stefano se află Corte Isolani, o casă veche, înaltă, cu bârne de lemn. Se spune că un soț, înșelat de frumoasa lui nevastă, a angajat trei arcași care să o ucidă. În momentul când aceștia s-au apropiat și și-au fixat săgețile, ea a lăsat să îi alunece mantia de pe umeri, rămânând complet goală. Văzând-o, tinerii s-au emoționat atât de tare, încât au greșit ținta: până în zilele noastre, cele trei săgeți au rămas înfipte în tavan, în direcții total opuse.Un punct de neratat pe harta obiectivelor de vizitat la Bologna este Piazza Santo Stefano cu Complexul celor Șapte biserici, din care s-au păstrat până în zilele noastre doar patru. Merită să vizitați lăcașul, mai ales în timpul slujbei, pentru a asculta cântecele gregoriene. Picturile murale, icoanele și întreaga atmosferă m-au dus cu gândul la bisericile ortodoxe, de care se apropie foarte mult.
În apropiere, pe strada Zamboni, unde sunt sediile multor facultăți cu profil umanist, pot fi admirate lucrările de graffiti, realizate în culori vii, care aduc o notă de veselie întregii zone.Un obiectiv turistic mai puțin cunoscut este “Il Compianto di Cristo” (Jelirea lui Isus), un grup statuar din interiorul Bisericii Santa Maria della Vita, realizat în 1435 de către Niccolò dell’Arca. Deosebit de impresionantă este expresivitatea chipurilor împietrite de durere la vederea lui Isus mort, abia coborât de pe cruce. Datorită măiestriei cu care sunt redate sentimente profunde, care exprimă deopotrivă durere și stupoare, acest complex statuar este considerat de către critici drept prima sculptură realistă din istorie. Văzându-l, marele scriitor și poet italian Gabriele D’Annunzio a exclamat: “Poți să-ți imaginezi cum e urletul pietrificat?”Una dintre clădirile cele mai reprezentative pentru tradiția universitară a orașului este Archiginnasio, construit din ordinul Papei Pio al IV lea, din dorința de a reuni într-un singur loc facultățile și sălile de studiu ale universității. Inaugurat în 1593, centrul universitar și-a menținut destinația inițială până în anul 1803. În interior, pe pereții coridoarelor și în săli, se văd însemne heraldice (6000) cu numele studenților și ale profesorilor care au trecut prin aceste facultăți.Deosebit de frumoasă este sala Stabat Mater, unde a avut loc primul concert al Operei cu același nume a lui Giachino Rossini, în anul 1842, avându-l ca dirijor pe Gaetano Donizzetti. O altă încăpere foarte renumită este Teatro Anatomico, unde aveau loc lecțiile de anatomie, cu disecții făcute în partea centrală, pe masa de marmură. Construită sub formă de amfiteatru din lemn, sala e împodobită cu statui, dintre care cea mai importantă este aceea a lui Hypocrate. Pe tavan se observă statuia lui Apolo, înconjurată de semnele zodiacale. Se spune că lecțiile de anatomie începeau la 5 dimineața, la lumina lumânărilor, și se sfârșeau către seară.Dacă mai aveți energie, luați autobuzul nr.20 din Centru, către Arco del Meloncello, de unde puteți ajunge, pe jos, la Santuario della Madonna di San Luca, obiectiv turistic și religios situat la înălțime, pe Monte della Guardia. Urcușul sub cele 666 de arcade (aproximativ 4 km) este foarte obositor,  mai ales dacă nimeriți o zi toridă. Numărul arcadelor și forma șerpuită a traseului reprezintă simbolic răul, necuratul, care rămâne strivit la picioarele sanctuarului. Și, dacă tot v-ați încumetat să faceți acest pelerinaj, puneți-vă o dorință, aveți multe șanse să se realizeze!

Și dacă tot v-ați plimbat toată ziua, nu uitați să vă opriți să mâncați specialitățile locale: mortadella, tortellini sau paste făcute în casă cu ragù alla bolognese. Vă recomandăm Restaurantul La Traviata (nu e cel din imagine), unde puteți comanda un tris di primi, cu trei feluri de paste.

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web