Când crezi că ai pierdut totul, nu e încă totul pierdut

Se apropie sărbătorile, se aprind luminițele în oraș, vitrinele sunt pline de strălucire, în magazine răsună cântece de iarnă, numai bine cât să te cuprindă nostalgia, cu gândul la iernile de demult, când ulița răsuna de colinde, lemnele sfârâiau în sobă iar singura ta grijă era să fii cuminte, să nu îl superi pe Moșu’. Ți-e dor de ceva sau de cineva, ești nemulțumit, nu te simți suficient de înalt, de suplu sau de bogat, așa cum ți-ai dori. Crăciunul vine și de această dată mult prea repede, nu ai timp să faci bilanțul anului care a trecut, nu ai făcut carieră așa cum ți-ai fi dorit, nu ai făcut suficient sport, nu ai călătorit cât ți-ai propus… Imaginează-ți însă cum ar fi ca de mâine să pierzi tot ceea ce ai și să îți rămână doar viața, și aceea supusă la grele încercări!

Zilele trecute am avut revelația ingratitudinii de care uneori dau dovadă, în graba de a le cuprinde pe toate. Cea mai frumoasă lecție despre viață, despre luptă și speranță, mi-a fost oferită de o persoană trecută prin multă suferință în ultimii ani. Am remarcat-o pe doamna Elena Țigler acum câteva luni, la sluja de duminică a bisericii ortodoxe din Parma: mi-au atras atenția masca medicală și mersul poticnit, sprijinit de două cârje. Capul acoperit și paloarea chipului erau un indiciu că trecuse de curând prin ședințe de chimioterapie. În ciuda bolii, m-au atras gingășia gesturilor și eleganța pe care o au sufletele nobile.

elena-tigler-tunis
Înainte de declanșarea bolii

Am aflat și povestea doamnei Elena Țigler, care face parte,  ca și noi, din diaspora românească din Italia:

Povestea începe (din ceea ce cred eu), în vara anului 2013 când, câteva pete apărute pe piele sunt puse pe seama unor tratamente de balneofizioterapie. Părerile fiecăruia despre aceste pete nu aveau nici cea mai mică legătură cu ce urma să aflu. Vara a trecut şi petele erau însoţite de mâncărimi, şi în toată perioada septembrie -decembrie, am resimţit o stare de oboseală permanentă, răceală, frisoane, dureri de cap, o stare de discomfort generală, toate însoţite de o lipsa totală de energie.

La sfatul unor oameni extraordinari, cărora le mulţumesc în fiecare moment că m-au îndrumat să-mi verific starea de sănătate, am început o serie de analize uzuale de sânge. În anul următor, doctorul dermatolog mi-a recomandat să consult un medic hematolog, care mi-a propus ca în ziua următoare să revin pentru o puncție medulară. La momentul respectiv nici nu ştiam ce  presupune această punctie, de ce şi pentru ce. Rezultatul a fost devastator în prima fază: LEUCEMIE.

Era de ajuns acest cuvânt. Voiam să ştiu totul despre asta şi de fapt să nu ştiu nimic. Eram uluită, şocată, speriată.
Aşa a început un nou capitol din viaţa mea. BRUSC…
Ca o paranteză….
Profesional eram foarte bine, cadru didactic universitar, pianistă de nivel superior, doctor în muzică, conducător de lucrări de licență și master….conferințe….etc dar….dar…..dar….
Toată viaţă mea s-a întors pe dos cu 360 de grade. Trebuia să iau hotărâri rapide, clare şi lucide în mai puţin de 24 de ore. Viaţă profesională întreruptă….cu viitorul incert, sentimentele erau foarte puternice, mă vedeam cu un pas în groapă,  viteza evenimentelor era năucitoare. Nu mai ştiam pe ce lume. Spre binele meu, am cunoscut oameni care m-au ajutat necondiţionat fără că măcar să mă fi cunoscut vreodată. OAMENI EXTRAORDINARI care mi-au recomandat echipa de medici a Spitalului Fundeni.

În dată de 27 ianuarie 2014, în cea mai viscolită zi din an, cu o ninsoare cum rar am mai văzut, m-am internat în Secţia de Hematologie şi Transplant Medular a Spitalului Clinic de hematologie Fundeni. Analizele din străinătate au fost repetate şi în urmă internării, diagnosticul groaznic a fost confirmat: LEUCEMIE ACUTĂ MIELOIDA CU SINDROM MIELODISPLAZIC.

Prima cură de chimioterapie a început pe data de 1 februarie 2014, sâmbătă. Am început cura cu optimism ştiind că este primul pas spre vindecare. Totul era o noutate, substanţele pe care nu reuşeam să le memorez şi care nu-mi spuneau nimic, stări de vomă, faţă umflată, ochii roşii…..mi-am zis: asta e…trebuie să trec şi prin asta, poate că Dumnezeu mi-a dat această boală că să mă opresc din munca nebună pentru existenţă, să mă iau mai mult în consideraţie pe mine şi interiorul meu, să devin mai bună decât sunt, să gândesc mai pozitiv şi să mă apropii mai mult de Dumnezeu. Brusc, am realizat că nimic nu mai contează decât sănătatea şi atât, că degeaba alergi şi munceşti şi că viaţă mea se scurge prin spitale, chimioterapie, medici, asistente…
inainte
După ședințele de chimioterapie
Doctorul meu curant mi-a propus transplantul, şansele de supravieţuire fără acest transplant fiind foarte scăzute spre deloc. Trei luni am facut cure de chimioterapie aşteptând un posibil donator, totul fiind legat de probleme de tot felul la nivel de bugete, etc…


Şansele mele de supravieţuire depindeau  de multe şi de speranţa că va fi găsit un donator compatibil care să facă posibil transplantul. Neputându-se face un transplant normal de 100% de la un donator universal, s-a recurs la o altă soluție, cunoscută mai puțin, cu celule Stem 50% de la copilul meu.

elena-tigler
După intervenția de transplant de măduvă
În 2014 s-a reușit acest transplant dar….Complicațiile de după această intervenție au fost surprinzător de multe, grele și mi-au pus viața în balanță în mai multe rânduri. Chimioterapia, cortizonul de neînlocuit și, bineînțeles, imunosupresoarele m-au țintuit la pat si m-au pus in imposibilitatea de mă putea întreține….
Kilograme de descuamări de piele, mâncărimi, dureri…iată suferințele de 2 ani și jumătate fără întrerupere….
Acum sunt stabilă d.p.d.v. al măduvei dar sunt încă probleme post transplant, osteonecroză de femur (pentru care sunt în tratament) și, bineînțeles că va trebui o operație pentru a mi se pune o proteză…, cataractă la ambii ochi….încă tremur după fiecare analiză de măduvă….

Cheltuielile de întreținere într-o țară străină sunt multe și grele, pensie nu există (în România trebuie să mă vadă comisia și eu….nu pot să ajung…..așa că nu se plătește nimic, iar din urmă…trebuie să uit…ce aș putea face…) m-am străduit să mă pot întreține timp de 3 ani  de când s-a declanșat boala dar, cu toate eforturile făcute de familie și de prieteni (concerte de binefacere, chete, donații) recunosc cu umilință că este foarte greu….
În orice caz, sunt nevoită să rămân încă în Italia pentru  analize și să pot merge pe picioarele mele! 
Am ales să intrăm în casele voastre cu o poveste de suflet, care ar putea fi a oricăruia dintre noi. O poveste despre viață, despre speranță și despre oameni buni. O poveste despre românii din străinătate, departe de casă și de oameni dragi, nu pentru a face averi, ci pentru a avea o speranță în plus pentru viață.
 
Și, dacă vreți acest Crăciun să nu treacă fără ca voi să fi făcut cel puțin o faptă bună, ar fi minunat să puteți contribui cu o donație, oricât de modestă, pentru a o ajuta pe Doamna Elena Țigler să își continue îngrijirile medicale, cu speranța ca în curând să se poată deplasa pe picioarele ei și, de ce nu, să ne încânte cu un concert de pian.
Vă transmitem coordonatele bancare  la care puteți trimite donațiile voastre :

Contul in lei: ELENA TIGLER

UNICREDIT BANK ROMÂNIA

Swift BACX ROBU

IBAN RO85 BACX 0000 0010 1716 3000

Contul in Euro : TIGLER ELENA

UNICREDIT BANK

SWIFT BACX ROBU

IBAN RO58 BACX 0000 0010 1716 3001

Vă mulțumim mult! Sărbători fericite!
Update
PS Ni s-a semnalat o mică greșeală în contul Euro, am modificat. Mulțumim!

10 thoughts on “Când crezi că ai pierdut totul, nu e încă totul pierdut

  1. Oare de ce există atîta suferință?
    Zilele trecute am văzut o poză cu Elena Tigler la pian si primul gând a fost,ce mult mi-aş dori sa fiu prezentă la un concert de al ei,ar fi chiar o onoare cunoscand-o si personal.
    Acum citind articolul vostru din Jurnal am plâns şi as vrea si mai mult să o pot asculta vreodată cântind la pian .
    Nu doar pentru că e Crăciunul trebuie să fim mai buni ,mai recunoscători si mai încrezători! .Nu stiu dacă am gasit cuvintele potrivite pentru a descrie „furtuna”care s-a pornit citindu-vă ,dar multumesc.

    • Îți mulțumim pentru cuvintele frumoase! Este multă suferință în jurul nostru dar de multe ori ne luăm cu problemele de zi cu zi și nu o mai vedem. De aceea, Crăciunul este o ocazie în care trebuie în primul rând să facem daruri de suflet și să ne gândim la cei care au nevoie de noi.
      Să sperăm că în curând vom asista la acest concert de pian care va însemna întoarcerea completă la viața de dinainte de boală!

  2. Darurile de suflet sînt mai frumoase si mai adevărate , ajută pe cei care primesc dar si pe cei care dăruiesc, cred eu.

  3. Se pare ca IBAN EUR nu este corect. Puteti verifica si actualiza, va rog? Multumesc! Roxana

  4. Mai exista o greseala la editarea contului in lei . Ar trebui sa aiba 24 de caractere ( el are 20 ) . Cred ca lipseste BACX imediat dupa RO85. Multumesc si Doamne ajuta!

    • Mulțumim pentru mesaj. Ați verificat cumva și la bancă să vedeți dacă funcționează? Partea numerică ar trebui să fie corectă… Mulțumim mult, să dea Domnul să fie cu folos!

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web