Sâmbăta, la cumpărături

După o săptămână de muncă, week-endul debutează în forță cu un maraton de activități casnice, în care ai de făcut, printre altele: curățenie, mâncare și… cumpărături. Pleci de acasă pe la ora patru și jumătate după-amiaza, oră la care crezi că mulți încă se odihnesc. Ajungi în parcare, unde numărul mare de mașini te face să înțelegi că, de fapt, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg: tot orașul și-a dat întâlnire la centrul comercial de lângă casa ta.

Te agăți de un cărucior și îți începi cursa frenetică. Astfel de experiențe se fac de unul singur, nu în cuplu, dacă ții la jumătatea ta. O după amiază la cumpărături poate pune la grea încercare chiar și relațiile cu o lungă experiență.

Imediat ce treci pragul centrului comercial, simți brusc o căldură sufocantă, ca o lovitură în moalele capului, care îți dă o stare ciudată de leșin și de confuzie generală. Începi expediția, într-un labirint de tentații, conceput după sistemul Ikea, în care trebuie să treci pe la toate zonele magazinului. În prima zonă, cea a fructelor și legumelor, vezi deja care sunt „tovarășii” tăi de suferință, pe care îi vei întâlni pe toată durata petrecută în templul consumului: familii cu copii mici, cupluri de pensionari, doamne cu haine lungi de blană, bărbați singuri confuzi, femei îndârjite, toți cu același obiectiv precis.

În toată această mulțime, mulți dintre conaționalii tăi se recunosc de departe: petrec cel mai mult la raionul de carne de porc și la cel de băuturi alcoolice. Ai putea face o cercetare sociologică studiind comportamentele umane și preferințele cumpărătorilor, în funcție de proveniența acestora. Filipinezii, de exemplu, se deplasează în grupuri de câte cinci-șase persoane, sunt foarte gălăgioși și foarte îndărătnici, nu se dau la o parte nici să îi omori. Unele dintre domnițele tinere din Republica Moldova vorbesc între ele și cu copiii în italiană, semn că sunt foarte bine integrate în țara de adopție și că au cam uitat de unde au plecat. Își trădează originea când îi strigă pe Olea sau pe Vasea care le însoțesc. Pe chinezi nu prea îi vezi la cumpărături, se aprovizionează prin filierele lor, în schimb sudamericanii sunt gălăgioși și indisciplinați.

Simți că te împinge un cărucior din spate, te întorci și spui răspicat „un attimo, signora, non posso mica volare!” („o clipă, doamnă, doar nu pot să zbor”). E primul mic incident în șirul de cărucioare. Pe traseu, două familii s-au întâlnit și stau la povești, o doamnă în vârstă dă ture înainte și înapoi, căutând cele mai bune prețuri. În dreptul rafturilor de dulciuri, o mamă nervoasă îi spune copilului de tre-patru ani atârnat în  partea frontală a căruciorului: „Non è il momento, credimi! Se non ti calmi, è l’ultima volta che ci metti piede qui” („nu-i momentul, crede-mă! Dacă nu te liniștești,e ultima dată când vii aici”). O altă doamnă în vârstă, cu un cărucior aproape gol, își plimbă semeață, cu stil, haina de blană. Un bărbat, cu o listă în mână, caută cu disperare sarea. Lume multă, care ar putea merge la cumpărături oricând în timpul săptămânii, continuă să vină sâmbăta, atunci când îți rupi și tu câteva ore din puținul tău timp liber. La vitrinele cu carne, un angajat al magazinului umple rafturile golite cu noi pachete, pe care lumea se năpustește ca la grămada din jocul de rugby.

Nu suntem nici la jumătatea lunii noiembrie și au apărut deja produsele de Crăciun: cozonaci, dulciuri, jucării, ornamente de brad, băuturi fine. Fără să vrei, te cuprinde o senzație de panică, ți-e teamă să nu te prindă sărbătorile nepregătit, de aceea arunci în coș câteva dulciuri de sezon.

A trecut o oră și jumătate și nu ai parcurs nici jumătate din magazin: te simți extenuat, nervos, vrei să ieși la aer, să scapi de zumzetul sâcâitor din urechi. Cumperi ultimele lucruri și te îndrepți către casă. Cu o agerime neînchipuită, o cucoană moțată pune piciorul înaintea ta și ți-o ia înainte. O lași în pace, te faci că nu vezi. Începi să pui produsele pe bandă, iar la un moment dat descoperi niște intruși: un borcan cu gem de portocale bio, picături pentru ochi și bureți de spălat vase. Cu siguranță cineva a greșit căruciorul.

Plătești, îți recuperezi mașina din parcare și suni acasă, după ajutoare. Se spune că tinerii de azi stau tot timpul pe telefon. În realitate nu e așa: încercați să îi sunați să vină să vă ajute la o treabă, și veți vedea că vor fi de negăsit.

Închei aventura ta de sâmbătă după-amiaza după ce pui toate cumpărăturile la loc, realizând că ai uitat să iei șervete de hârtie de bucătărie și alte câteva nimicuri. Cu mintea la următorul drum pe care îl ai de făcut la centrul comercial, îți urezi în gând o duminică liniștită.

sursă foto

3 thoughts on “Sâmbăta, la cumpărături

  1. Vai, am transpirat doar citind! Alternativa nu e comodă nici ea. Pentru că lucrez după-amiaza, merg la cumpărături în timpul săptămânii, dimineața. Nu mă simt deloc bine: suntem puțini cumpărători dar niciun chichirez. Angajații în mare freamăt: cutii și lăzi pe culoare, ei în ușa frigiderelor, puțini oameni la casă. NU-mi place să trebuiască să stau acasă până vine livrarea, altfel aș apela la comanda prin internet. Și nu pricep cum mi-ar alege cineva merele, dacă le comand online.

    • 🙂 Recunoaște că îți place să mergi sâmbăta la cumpărături:) Aici nu am povestit cum e la Lidl, acolo distracția e și mai mare, pentru că și publicul consumator este mult mai variat și mai colorat. Centrul comercial descris în articol este preferat de mica burghezie din Italia, cu tot farmecul ei (haină de blană, alimentație specială). Dacă aș putea să privesc detașat spectacolul, ar fi chiar distractiv.

  2. Aici cred că seara, de luni până vineri, e mare hai la supermarket. Sau la supermarketurile de lângă Turnul Eiffel, când opresc autocarele cu turiști chinezi 🙂

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web