Ce-ți lipsește de acasă?

Ce-i poate lipsi unui român stabilit în străinătate? Lăsând la o parte dragostea pentru familie, cu care nu poate concura nimeni și nimic, să vedem o listă deosebit de subiectivă cu ceea ce îi poate lipsi unui român aflat departe de țară:

  • Marea Neagră: cine a trăit la malul mării are impregnate în suflet mirosul de alge și zgomotul valurilor. Nu poți începe mai frumos ziua ca atunci când admiri răsăritul soarelui care se înalță din valuri. Vara, în timp ce te prăpădești de căldură, știi că în orașul tău ai fi putut să te răcorești cu o baie în mare chiar și seara, după sfârșitul programului de muncă;
  • galanteria bărbaților: în Italia nu există formula de salut „sărut mâna” și nici gestul propriu-zis; bărbații dau mâna cu femeile „bărbătește” iar în mijloacele de transport în comun nu se ridică pentru a le oferi acestora locul;
  • prioritatea pe trecerea de pietoni: în Italia aștepți mult și bine la trecerea de pietoni, în general mașinile nu se opresc pentru a te lăsa să treci, te arunci pe zebră și te rogi la Dumnezeu să ajungi viu și nevătămat pe cealaltă parte a străzii;
  • atmosfera de sărbători: Paștele și Crăciunul au alt farmec acasă. În Occident, Crăciunul și-a pierdut semnificația profundă, a devenit mai mult o ocazie pentru a schimba cadouri;
  • tradițiile: mărțișorul, colindele, mersul la mare de 1 Mai;
  • mâncarea românească: poți avea aceleași rețete și ingrediente aduse din țară, însă ciorba de burtă și salata de icre nu vor avea același gust și nici nu vei găsi nicăieri plăcinta cu brânză sărată, covrigii cu mac și braga pe care le savurai în copilărie;
  • sentimentul de a nu te simți străin: oricât timp ar trece de când numești „acasă” un alt loc din lume, vei avea mereu senzația că rădăcinile tale se află altundeva;
  • timpul liber: ziua de lucru în Italia este ruptă în două de pauza de prânz, care durează o oră și jumătate/două, timp pe care îl pierzi în trafic pentru a ajunge acasă (în cel mai fericit caz) ca să mănânci, după care te întorci la muncă; dacă locuiești departe de serviciu, îți pierzi vremea colindând prin magazine, după ce ai mâncat ceva la bar sau la cantina instituției. Drept urmare, ziua ta de lucru se prelungește până seara, când, ajuns acasă, nu știi ce să faci mai repede în puținele ore libere care ți-au mai rămas la dispoziție;
  • tarabele și chioșcurile cu flori: în România se oferă buchete de flori oriunde și oricând, eticheta cere să duci un buchet de flori când mergi în vizită la cineva sau când este aniversarea cuiva; de aceea există și o foarte bogată ofertă de flori, indiferent de anotimp și de oră;
  • entuziasmul de a porni mereu de la capăt și speranța într-o societate mai bună: teoretic ar trebui să te afli deja într-o lume mai bună, dar după ce constați că nici aici nu e totul lapte și miere îți recalibrezi așteptările și îți potolești entuziasmul;
  • accesul femeilor și tinerilor în funcții de conducere: în România este inflație de șefi, directori, manageri, responsabili de serviciu, etc. În Italia este greu să ajungi să ocupi o funcție managerială, mai ales dacă ești tânăr sau femeie; în plus, nu o să vă vină să credeți,  dar și aici sistemul recomandărilor are o greutate foarte mare;
  • locurile de joacă pentru copii: un loc de joacă public și gratuit, precum cele din parcul IOR din București, eu încă nu am văzut în multe orașe din Occident.

Vouă, ce vă lipsește de acasă?

3 thoughts on “Ce-ți lipsește de acasă?

  1. Cel mai important mi se pare „sentimentul de a nu te simți strain”.
    Oricat de mult timp ai locui intr-o tara straina, avand impresia ca ai putut sa te integrezi, lipseste totusi compatibilitatea de obiceiuri si cultura. Te poti adapta foarte greu, sau niciodata…

  2. Frumos articol! Mie cred ca imi lipsesc oamenii si felul lor de a fi. Si italienii sunt foarte amabili si, cum zic ei, „disponibili”, dar nu sunt atat de deschisi si de prietenosi ca noi. Noi romanii ii primim mult mai repede si mai sincer pe ceilalti in sufletele nostre, formam altfel de legaturi intre noi, ei sunt mai rezervati.

    Totodata, ca tot ati scris de mancarea romaneasca, aici in strainatate tanjesc foarte des dupa placintele sau foietajele cu branza sarata sau dupa torturile noastre cu o gramada de straturi si crema :D.

    • Jurnal de Navetist

      Mulțumim mult!Și nouă ne lipsește plăcinta dobrogeană, sărată sau dulce, dar cumpărăm foi de la magazinele românești și ne facem poftele 🙂
      Cât despre oameni, depinde de zona în care vă aflați și de legăturile pe care le-ați stabilit. Nici acasă nu eram prieteni cu toată lumea și nici nu săreau toți să ne ajute, dimpotrivă.:) Acum cred că sunteți un pic nostalgică. De cât timp nu ați mai fost în țară?

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web