Prejudecățile italienilor despre români

Vom enumera câteva dintre prejudecățile italienilor față de români. Nu cele răutăcioase, care ne dor, ci prejudecățile oarecum amuzante, pe care în cei treisprezece ani de navetă pe ruta România-Italia le-am auzit de nenumărate ori:

Limbile străine:  faci cunoștință cu cineva, schimbi câteva cuvinte, își dă seama că vorbești bine italiana, te întreabă de cât timp ești în Italia, după care îți servește inevitabila replică: „voi, românii, învățați cu mare ușurință limbile străine. E ceva genetic”. Nu contează că tu ai învățat italiana la facultate, că ai făcut sute de excerciții de gramatică până când ai reușit să te exprimi foarte corect, că ai citit mii de pagini de literatură. Nu, e meritul moștenirii tale genetice. Și pentru ca autostima ta să fie undeva sub zero, persoana respectivă adaugă: „femeia noastră de serviciu (româncă) nu vorbea deloc italiana când a venit la noi, în câteva săptămâni a învățat-o și acum se descurcă foarte bine”. Persoanelor de acest gen îmi vine să le spun:”dragilor, limbile străine nu se iau ca râia, una este să te descurci, alta e să te exprimi corect oral și în scris”.

Limbile slave: mulți cred ori că româna e o limbă slavă, ori că noi, românii, știm rusa pentru că a fost cândva limba noastră oficială. Dacă povestești, de exemplu, că în vacanță ai fost prin Bulgaria, se simt obligați să intervină: „tu vorbești bulgara, nu?”. Iar când te întreabă câte limbi vorbești fluent, sunt oarecum dezamăgiți când aud că doar trei-patru, se așteaptă la cel puțin zece, dacă ar fi să adăugăm toate limbile vorbite în Balcani, în fosta Iugoslavie și în fosta Uniune Sovietică (că, de’, sunt limbi „slave”, deci „înrudite” cu româna!).

Rezistența la frig: iarnă, ger, vânt, umezeală, tu intri zgribulit la muncă și ai îndrăzneala să spui „ce frig e!”. Nu ai voie. De treisprezece ani, iarnă de iarnă, se găsește vreunul care să se năpustească asupra mea amintindu-mi inevitabil: „tu te plângi? Voi, românii, sunteți obișnuiți cu iernile grele, la voi iarna e mult mai frig decât aici”. Degeaba îi explici că România nu e Siberia, că ai și tu limitele tale umane și reacții normale la temperaturi extreme, că în atâția ani te-ai adaptat la clima țării de adopție.

Sărbătorile religioase: an de an aud urarea „Crăciun fericit!”, cu mențiunea: „chiar dacă voi sărbătoriți Crăciunul ortodox în ianuarie”.  Le explic de fiecare dată că ortodocșii români nu țin sărbătorile odată cu ortodocșii ruși. Aproape că îi conving dar când se apropie Paștele o luăm de la capăt, îi bag din nou în ceață când le spun că Iisus urcă din nou pe cruce și învie la câteva săptămâni după ce a înviat pentru ei.

Lacul de la Constanța: a-i spune unui constănțean că Marea Neagră e un lac este ca și cum l-ai înjura de mamă. Ei bine, mulți italieni confundă Costanza din Germania cu „Costanza” noastră. Iar când te întreabă unde îți petreci vacanța de vară și le spui că mergi la Constanța, atunci își afișează cunoștințele de geografie și adaugă: „frumos, ieși la plimbare pe lac; dar aveți pește?”, pentru că în mintea lor lacul nostru seamănă pe undeva și cu Marea Moartă.

Sportul: multe personalități române cunoscute în Italia vin din lumea sportului. Nume ca Hagi, Nadia, Năstase sunt cunoscute bine și aici. De aceea, mulți cred că fizic suntem dotați cu capacități deosebite care ne ajută să atingem performanța.

Comunismul: cel pe care l-am trăit și suferit în România nu se poate numi comunism, adevăratul comunism, bazat pe idealurile inițiale, a supraviețuit în Italia și are drept simbol drapelul roșu cu secera și ciocanul. Nu mică mi-a fost mirarea când într-o zi a sunat un tânăr la interfon să îmi ceară o donație pentru ziarul „Lotta comunista”. Nu ați vrea să știți ce era la gura mea, ce am putut să îi răspund.

Acestea sunt doar câteva dintre clișeele pe care le-am auzit deseori despre noi. Voi cu ce prejudecăți despre români v-ați întâlnit prin lume? Ne referim aici la cele simpatice, inofensive.

14 thoughts on “Prejudecățile italienilor despre români

  1. Aia cu femeia de serviciu…ha! Eu cand am fost prin Toscana, prin Foiano della Chiana, am ajuns cu un nene italian la un restaurant. Eram eu cu vara-mea si ne-a prezentat si a adaugat „sono romeni”. Si un nene ce lucra la restaurant spunea amuzat „romeni ho romani?”.

    M-am facut ca ploua dar si eu si vara-mea eram nervosi de interventia lui. Ce ma ofticam ca nu stiam sa vorbesc bine, ca sa stau la o mica filosofie cu ei. In rest, nu m-am simtit rau in Italia. Ba chiar din contra.

    • Zi merci că nu a întrebat „romeni o rom”? 🙂 Italienii sunt în general super simpatici, generoși și dornici de stat la vorbă. Perfecționează-ți cunoștințele de limba italiană și ai să te convingi singur!

  2. Total de acord! Am stat si m-am gandit si alte clisee nici n-am auzit! Dintre cele negative absolut niciodata!
    Si de acord si cu raspunsul vostru la comentariul de mai sus!

    • Jurnal de Navetist

      🙂 Intenționat am scris doar clișeele simpatice, pentru a le oferi cititorilor un articol vesel într-o perioadă tristă pentru Europa. E un fel de terapie pentru noi înșine și pentru voi, prietenii noștri. E o reacție veselă la îngrijorare.
      Ah, faza cu înclinația noastră spre studiul limbilor străine am auzit-o zilele trecute și de la o franțuzoaică, de parcă nu îmi ajungea să o aud de la italieni. 🙂

  3. Eu le raspund ca venind dintr-o tara mai mica gasesc normal efortul acesta, ca sa inteleg ce se intampla in jurul meu. Realmente am avut noroc: nu am auzit vorbindu-se niciodata urat despre noi, in aproape zece ani de intalnit italieni.

    • Jurnal de Navetist

      Așa este, în ce privește prima parte. Pentru a doua, mă abțin, e suficient să deschizi ziarele sau să asculți știrile. Nu că noi am fi uși de biserică, dar de cele mai multe ori presa generalizează și exagerează aspectele negative.

  4. Si deseori zic: dar stramosii mei erau romani, ca imperiul s-a intins pana la noi!

  5. Dar de ce nu vorbim și despre clișeele românilor față de italieni? Eu sunt în Italia de 21 de ani și m-am găsit foarte bine; sunt integrată , oricum cred mult că modul lor deschis și ospitalier m-a ajutat mult în primi ani, unde dorul de casă era foarte mare. Clișeele, de întrambele părți, depind și de cultura personală.

    • Jurnal de Navetist

      O să scriem și despre clișeele în sens invers, dinspre români către italieni. 🙂 Mai depinde și de sensibilitatea fiecăruia dintre noi, adică de modul cum „încasăm” aprecierile.

  6. Placut articol..chestii ce le am trait si eu deseori in cei aproape saisprezece ani de….Sicilia….dar…am si eu o patanie de tot risul…fac asistentza in spital..in salon cu bolnava ce o asistam era o alta bolnava..cam de virsta mea…pijamale de firma…bijuterii pe ea de parea un pom de craciun…dupa citeva discutii imi face complimente ca vorbesc bine…nu ar fi zis ca nu sunt sicilianca…la acest compliment eu ii multumesc si-i spun ca ma simt LUSINGATA…ea…foarte contrariata ma intreaba de ce?..eu ii spun ptr ca ea mi a facut un compliment…ea imi spune…tocmai…eu ti am facut un compliment si tu te ai suparat???…ca sa scurtez…ea…habar nu avea ce insemna cuvintul LUSINGATA…ca sa se convinga a sunat o pe nepoata ei studenta si aceasta i a confirmat ca am foklosit cuvintul corect…in acel moment parca i s a coclit si aurul!!!!!

    • Jurnal de Navetist

      Of, of, limita era a ei, nu a ta! Mulțumim de intervenție, te mai așteptăm cu impresii din viața ta de imigrant în Italia!

  7. la birou suntem cativa colegi din Europa de Est si ne zicem, in gluma, cheap labour department :-p
    Nici eu n-am voie sa zic ca i freezing, vorba aia viu de la polul nord

  8. tot ce ai enumerat mai sus nu mi par prejudecati ci doar…..lipsuri de oricare fel
    istorie, geografie….. pe scurt lipsa de cultura si de informare(sa nu fiu rau)
    daca notiunile lor se rezuma doar la ce e in jurul curtii lor posibil sa se gandeasca ca pamantul se termina si sa nu vina la noi sa nu cada
    sant curios si cele rautacioase….?!

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web