Masa de sărbători a unor “navetiști” în Italia

Mulți dintre voi vă întrebați în această perioadă unde o să petreceți sărbătorile de iarnă, ce meniu o să aveți și cu ce spirit veți păși în noul an. În ceea ce ne privește, unele dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții noastre de navetiști în Italia sunt legate de momentele petrecute împreună cu prietenii, departe de casă, de sărbători.

Despre ziua de Crăciun v-am mai povestit: mergem la biserică, asistăm la slujbă și la spectacolul de colinde, vine Moș Crăciun cu daruri pentru cei mici, apoi ne îndreptăm către casa prietenilor unde stăm împreună la masă, români și italieni (cel puțin douăzeci de persoane).

Începem cu aperitivele: salată de boeuf (foarte apreciată de toți), răcituri (italienii nu pot să le suporte), zacuscă (foarte bună), icre, leber, șunculiță (lardo, buonissimo) și, bineînțeles, mizilicuri italienești: brânză Parmigiano Reggiano, Prosciutto di Parma, Salame di Felino, bruschettine. Aproape de fiecare dată avem somon fumé din Alaska, pe pat de rucola.

O persoană normală ar fi deja sătulă după primul fel. Nu e și cazul nostru. Imediat după aperitiv își fac intrarea cappelletti in brodo (cu supă), printre cele mai bune tipuri de paste umplute cu carne pe care le-am mâncat vreodată. Dacă aveți ocazia să veniți în Nordul Italiei, vi le recomandăm cu căldură, sunt delicioase.Ca să nu rămână mai prejos, românii își scot artileria grea: sarmalele în foaie de varză.  În acest articol am postat fotografii cu specialitățile italiene, mai puțin cunoscute de către unii dintre cititori. Masa de Crăciun continuă cu friptura: curcan, mușchiuleț de porc și, bineînțeles, cu nelipsiții cârnați făcuți în casă. Italienii obișnuiesc să mănânce și rasol (bollito) de diferite tipuri de carne, cu mostarda (fructe în sos dulce picant).

Masa de prânz durează practic toată după amiaza iar momentul desertului coincide cu lăsarea serii. Când alte persoane se pregătesc de cină, noi începem să gustăm dulciurile: cozonac, panettone, pandoro cu cremă de mascarpone, cafea și băuturi digestive (limoncello, amaro). În încheiere, cât mai stăm de vorbă, ronțăim alune, fistic, nuci, smochine, curmale, caise și alte fructe uscate.

La petrecerile de Revelion din Italia în general nu se dansează. Mâncăm,  facem conversație, la miezul nopții ne facem urările de “La mulți ani”, dăm o fugă în piața centrală a orașului dacă e vreun concert interesant și… cam atât. Fiecare vine cu câte ceva de mâncare însă, fiind foarte mulți, nu reușim întotdeauna să ne coordănăm prea bine asupra produselor și nici a cantităților, trezindu-ne mereu că avem mult mai mult decât am putea consuma în cele câteva ore pe care le petrecem împreună.

Masa de Revelion italo-română este la fel de variată ca aceea de Crăciun. Începem pe la ora 20, cu aperitive mai ușoare: fructe de mare, pește, ouă umplute, brânzeturi italiene, românești și franțuzești, salată de boeuf sau salată de pui cu ciuperci și maioneză.  Urmează primul fel, constituit din paste. Suntem în Italia, nu? Anul acesta am avut delicioasa calamarata (paste cu inele de calamar) gătită de unul dintre prietenii noștri italieni și pasta al ragù al forno (paste la cuptor cu sos ragù).

Calamarata

Pasta al ragù al forno

Nu există masă de Anul Nou fără mâncare de linte (lenticchie) cu cotechino sau zampone (picior de porc umplut cu carne tocată mărunt). Conform tradiției, în vremuri de demult, pe 31 decembrie se dădea în dar celor dragi un portofel plin cu boabe de linte, cu urarea ca toate grăunțele să se transforme în monete. Astăzi, italienii mănâncă lenticchie la trecerea într-un nou an cu speranța de o viață mai îmbelșugată plină de noroc.

Urmează friptura, care poate arăta ca aceea din imagine:

La desert, anul trecut am avut tort cu cremă de ciocolată, pandoro cu cremă de mascarpone și cremă de zahăr ars.

La final, un pic de ananas nu strică, se spune că arde grăsimile. 🙂