Povestea vinului Alira, de la floare la must

Când vine vorba despre vinuri, mai toți își dau cu părerea însă când îi întrebi ce vin preferă, cei mai mulți răspund “alb” sau “roșu” și adaugă inevitabil că au o cunoștință care le aduce un vin bun de butuc de la țară, din acela natural. La români “făcutul vinului” a devenit o aproape o obligație de care orice persoană care deține ceva pământ trebuie să se achite în fiecare toamnă. Chiar și cei care nu au teren sau vie proprie cumpără câțiva saci de struguri pentru ca tradiția să nu piară. Unii spală strugurii bob cu bob, alții îi zdrobesc seara și-i lasă până dimineața la mustit, dar cele mai mari discuții sunt iscate de cantitatea de zahăr care se adaugă. Măcar de s-ar opri aici discuțiile însă ele continuă cu fierberea, trasul vinului și păstrarea, cât despre sulfiți nici să nu pomenim.

Care este oare motivul pentru care vinurile foarte bune ajung să coste și câteva sute de euro o sticlă? Pentru că strugurii sunt spălați bob cu bob? Nu cred! Sau poate pentru că nu conțin sulfiți? Nici asta nu cred. Dar care să fie oare secretul?

Eu cred că este vorba despre știință, combinată cu ceva artă și cu multă, foarte multă pasiune. Am avut ocazia să particip la câteva degustări de vinuri și să observ pasiunea cu care profesioniștii povesteau despre cum au analizat pământul, cum au ales soiurile, cum au alcătuit cupajele și cât de atenți sunt la fiecare detaliu pentru ca vinul lor să fie cel mai bun.

Ca să înțelegi un vin trebuie să vezi cum se naște el și asta am făcut în luna iunie, când am fost invitat alături de mai mulți prieteni, să vedem o vie în floare. Undeva în Dobrogea, pe dealurile din apropierea Dunării, la Aliman, de câțiva ani s-a născut o podgorie cu un nume deosebit: ALIRA (ALIman RAsova). Ce m-a impresionat cel mai mult atunci nu a fost alinierea perfectă a rândurilor de vie, nici stâlpii de lemn cu aer retro, nici chiar micii ciorchini care abia începeau să prindă formă ci pasiunea cu care profesioniștii de acolo povesteau despre strugurii lor. O echipă mândră de cele 80 de hectare cultivate cu fetească neagră, merlot si cabernet sauvignon, pe care în fiecare an le culeg manual și le transformă în vinuri de calitate. O poveste despre vinuri din Dobrogea, al căror părinte este un francez, enologul Marc Dworkin, care după numeroase teste de sol a hotărât soiurile care se potrivesc cel mai bine la Aliman.

A urmat o degustare, de fapt mai mult o lecție despre cum trebuie să se desfășoare o degustare și care sunt pașii pentru a observa calitățile vinurilor. O experiență interesantă condusă de Ghenadie Bobeică, unul dintre acționarii Alira, secondat de unul dintre enologii cramei Alira, Nicola Centonze care ne-a prezentat vinurile produse la Aliman. Au fost multe vinuri bune însă noul cupaj fetească neagră-cabernet sauvignon, sub numele Alira Concordia, mi-a lăsat cea mai bună impresie.

Unul dintre vinurile cu adevărat deosebite degustat cu această ocazie a fost Cuvee Chérica 2011, cupaj CS si Merlot, un privat label – realizat special de Alira, pentru Hotelul Chérica, într-o serie limitată de 1931 sticle – care ne-a fost prezentat de Ștefan Gogotă, GM al hotelului Cherica din Constanța: “Legenda acestui vin, oferit oaspeților hotelului Chérica, readuce farmecul anilor ’30 și parfumul vieții de odinioară. După ani de restaurări și consolidări, nepotul Chericăi, Principele Șerban Dimitrie Sturdza, a dorit să continue povestea și tradiția principesei Cherica, aducând la viață superba clădire din centrul Constanței în care functioanează acest prestigios si apreciat hotel. Vinul Cherica a devenit astfel un excelent ambasador, nu numai al hotelului și al orașului dar si al Dobrogei, el fiind oferit numeroșilor diplomați si personalități care trec pragul hotelului!”

Și uite așa, la sfârșit de septembrie, ne-am adunat iar ca să vedem cum au evoluat strugurii de la Aliman. Ne-a așteptat o sărbătoare în toată regula, cu lume dornică să ajute la cules, cu mâncare tradițională românească și muzică antrenantă care să îmbie la muncă. După o „gustare de bun venit” cu jumeri, brânză ceapă și pâine de casă, s-a trecut la treburi mai serioase. S-a  făcut un instructaj privind protecția muncii, pe bune, s-au împărțit clești pentru cules și s-a semnat în registrul de zilieri. Exact așa cum ați auzit, pentru că totul a fost pe bune și pentru că în jumătate de oră am cules câteva lăzi cu struguri.

S-a muncit, s-a glumit și au fost și câștigători. Cel mai harnic dintre culegători a câștigat o sticlă de Alira Magnum iar banii strânși în urma muncii noastre au mers către școala din Aliman. A urmat o după amiază superbă atât ca vreme, cât și ca atmosferă, limbile dezlegându-se iar discuțiile din jurul paharelor de Alira conducând către noi idei, noi abordări și chiar către noi prietenii. Desigur, punctul culminant a fost momentul în care s-a dat cep vetrei în care fetele din ansamblul Dobrogeanca au strivit strugurii proaspăt culeși.

O poveste pusă la cale de cei de la Alira, care i-a adus mai aproape pe orășeni de tradițiile și poveștile care se ascund în spatele vinurilor. Mă bucur că am luat parte la acest eveniment, mai ales că mereu doresc să ofer prietenilor care vin la Constanța un vin din zonă și ce poate să fie mai frumos ca, pe lângă calitatea vinului pe care-l oferi, să spui și povestea acestuia! O să vă spun și un secret, în Constanța vinul Alira este listat la câteva restaurante importante: Toscana, Pizzico, Irish Pub.