Cum am vizitat 16 țări în 12 ore – EXPO 2015

Este clar că, dacă vrei să vezi pe unde te situezi cu metodele de promovare pe care le propui pentru diverse proiecte, trebuie să te compari cu cei mai buni, să afli ce este nou în această industrie și să observi care este direcția în care se îndreaptă tehnicile și instrumentele moderne de marketing.

Participi la târguri și expoziții ca să vezi care este trendul în materie de evenimente, panouri și broșuri, mergi pe la conferințe că să auzi de la cei mai buni cum e cu promovarea în online însă trebuie cu siguranță să ajungi și la “Campionatul Mondial”, locul în care 145 de țări încearcă să se prezinte cu ce au mai frumos, caracteristic și inteligent, celor peste 20 de milioane de vizitatori.

Am ajuns la Milano și în ultimele zile de EXPO 2015, pentru a vedea Expoziția Universală la final. Și pentru că este vorba despre finalul unui eveniment impresionant, o să tragem și noi câteva concluzii:

– având în vedere numărul enorm de participanți, vizitatori, organizatori, voluntari și forțe de ordine, cu toate problemele de siguranță publică pe care le presupune un aflux zilnic de circa 200.000 de persoane, organizarea a fost un succes. Am fost impresionați de modul ireproșabil în care a fost planificată parcarea mașinilor vizitatorilor, în patru parcări aflate la distanțe destul de mari față de expoziție, unde se ajungea prin intermediul unui serviciu de transport gratuit care a funcționat impecabil.

– Pentru a vizita toate pavilioanele probabil că era necesară cel puțin o săptămână (am reușit în 12 ore să vizităm doar 16 „țări” din cele 145!). Cea mai impresionantă coadă era la pavilionul Japoniei, peste 8 ore de așteptare! Urmau Kazakhstan, Palazzo Italia, Emiratele Arabe, cu cozi de circa 5 ore.

– din cauza numărului mare de vizitatori, nu am reușit în 12 ore să ne conectăm decât aproximativ 3 minute la rețeaua WiFi iar rețeaua de telefonie mobilă avea probleme serioase de funcționare.

O să vă povestim acum câte ceva despre organizarea standurilor pe care le-am vizitat, din punct de vedere al mesajelor transmise și al sistemelor de promovare utilizate.

De departe, cel mai impresionant pavilion vizitat a fost cel al Iranului care a reușit să creeze, cu elemente naturale, video și audio, un traseu fluid și extrem de bine aerisit care asigura un flux extrem de mare de vizitatori, eliminându-se astfel timpii mari de așteptare. Mesajul principal (poate propagandistic) era acela al implicării femeilor în viața socială, în filmele de prezentare care rulau pe coridorul principal personajele fiind preponderent feminine. Un alt element cu care Iranul a încercat să puncteze decisiv a fost organizarea restaurantului, care atrăgea un număr foarte mare de vizitatori. Al treilea punct forte îl constituia sala de proiecție unde, pe un ecran cu o rezoluție extraordinară pentru mărimea pe care o avea, rulau filme de promovare turistică ce aminteau de conviețuirea pașnică dintre musulmani și creștini.

Pavilionul Angliei atrăgea prin design-ul în forma unui stup de albine, însă impresionantă era povestea, îmbinată cu tehnologie. Vizitatorul era invitat să „intre în pielea unei albine”, oferindu-i-se, pe lângă prezentarea temei, și experimente senzoriale prin care putea să simtă vibrațiile unei albine, să vadă totul din perspectiva acesteia și chiar să pătrundă într-un stup în care luminile erau aprinse prin intermediul vibrațiilor captate într-un stup real aflat în Anglia și conectat online cu pavilionul aflat la Milano.

Coreea a punctat pe artă îmbinată cu tehnologie, totul într-un parcurs de “muzeu” cu ghizi empatici, extrem de preciși în explicații și cu o ținută elegantă.

Nici Rusia nu a coborât ștacheta, pavilionul extrem de generos fiind presărat atât cu elemente tehnologice cât și cu clasicele “afișe comuniste”, totul fiind stropit cu vodcă Beluga, caviar și fotografii ale lui Putin „aruncate la întâmplare”! Intrarea în pavilion a fost cu siguranță atracția Rusiei la acest EXPO, milioane de oameni share-uind selfie-urile făcute sub acoperișul intrării.

Pavilionul Zero abunda în elemente impresionante și surprindea în special prin măreție: o bibliotecă extraordinară, un film proiectat pe un perete enorm, o machetă a evoluției industrializării și peste 300 de ecrane incluse într-un perete dedicat bursei de mărfuri.

Coada de la pavilionul Zimbabwe avea să ne ridice semne de întrebare însă am realizat repede că nu vreo invenție tehnologică îi ținea pe oameni în picioare peste 30 de minute ci o ofertă spectaculoasă de burgeri preparați din carne de crocodil, dromader sau zebră…

Am mai trecut pe la olandezi, francezi, egipteni, algerieni și bieloruși care nu impresionau la capitolele imaginație, inovație sau poveste.

Israelul, cu un pavilion interesant la exterior- o gradină verticală de mari dimensiuni-, ne-a lăsat un pic dezamăgiți la interior datorită modalității aproape „comuniste” de a-și promova realizările din agricultură: irigațiile prin picătură și roșiile cherry.

Dacă am mai trecut și în alte zile pe la pavilionul României, când nu era mare înghesuială, de această dată ne-a surprins încă de la început coada de la intrare de aproximativ o jumătate de oră:

Aspecte pozitive:

• poziția excelentă a pavilionului;
• casa acoperită cu stuf, fiind una dintre singurele case tradiționale pe care le-am văzut în întreaga expoziție;
• concertul de muzică populară (am avut noroc de această dată, în alte zile România prezentându-se cu evenimente mult mai „palide”, cum ar fi, de exemplu, un spectacol de magie în stilul celor din anii ’70);
• expoziția de costume populare și cea dedicată tradiției utilizării cânepii, reprezentată prin fotografii și accesorii de prelucrare.

Aspecte negative:

• ideea cu lacul din jurul casei (apa era murdară și exista în plus riscul ca vizitatorii să calce din greșeală în acea porțiune);
• spiderul de la reclama Bilancia din fața pavilionului…mult prea mare, ieșit din context și lipsit de relevanță;
• sistemul de ecrane video de la interior, exagerat, supradimensionat, mult prea mare pentru spațiul existent. Faptul că vizitatorii nu puteau trece la mai mult de 2 m de ecran făcea imposibilă vizualizarea imaginilor;
• nu o să penalizez faptul că liftul nu funcționa, pentru că acest lucru se întâmpla și la case mai mari.

La momentul acestei ultime vizite pot spune că pavilionul României se situa peste medie iar cu ajutorul concertului se apropia chiar de locurile fruntașe.  Poate că, dacă acest concert ar fi avut loc în afara pavilionului, impactul ar fi fost mult mai mare.

Revenind la instrumentele de promovare, putem spune la acest EXPO au atras cel mai mult atenția:

•  imaginile video proiectate pe diverse suprafețe;
• poveștile create în jurul unei idei;
• elementele arhitectonice originale;
• mâncarea tradițională oferită (contra cost) în restaurante specifice.

Au pierdut teren bannerele, afișele, panourile,  flyerele, broșurile pe lângă care vizitatorii treceau fără să reacționeze, însă au câștigat tot mai mult spațiu tablourile pe canvas cu imagini reprezentative și scurte explicații. Mare impact aveau și autocolantele în formă de inimă ale Sloveniei (SLOVEnia) care băteau la capitolul vizibilitate magneții cu imaginea papei oferiți la pavilionul Vaticanului.

O să încheiem tot cu un moment organizatoric care ne-a impresionat: pregătirea spațiului pentru a doua serie de vizitatori care urma să asiste la spectacolul de lumini și artificii de la “Copacul Vieții”.