Copii la peste 4000m în Mont Blanc, se poate! (II)


Constanţa, joi 28 august ora 4.30 – Chamonix, vineri 29 august ora 12.30
Cu maşina doldora de bagaje, am pornit la drum cu destinaţia finală Mont Blanc. Răsăritul ne-a prins pe Autostrada Soarelui, pe la 10 treceam Oltul, iar la 13 ieşeam din ţară pe la Porţile de Fier. Traseul prin Serbia a fost extrem de spectaculos, mai ales că malul românesc este superb. Dunărea la Cazane este impresionantă, iar statuia lui Decebal este pur şi simplu impunătoare. Drumul până la Belgrad şerpuieşte pe malul Dunării trecând prin câteva sate destul de cochete, care aduc mai mult a localităţi din Austria decât din Balcani.

Pe la 16 am intrat în Belgrad, un Bucureşti mai mic, la fel de aglomerat care păstrează încă urmele războiului în plin centru. Parcarea de o oră în faţa parlamentului ne-a lăsat fără 2 euro „no metal”, adică i-am plătit parcagiului într-o bancnotă de 5 euro şi ne-a dat restul în monedă locală. Atmosfera din centrul Belgradului a depăşit cu mult aşteptările noastre, zona pietonală aducând mai mult cu o stradă din Italia sau Franţa. Lumea elegant îmbrăcată, terase cochete, magazine cu ştaif, ordine şi curăţenie. 

După vreo 2 ore de hoinăreală am lăsat Belgradul în urmă cu gândul că vom reveni şi ne-am îndreptat spre Zagreb. Dar ce să vezi? Vecinii croaţi nu prea aveau chef de muncă, aşa că vreo 3 ore le-am petrecut în vamă. Aici o atmosferă de bâlci, lume care se întorcea la muncă în occident, români, bulgari, turci, bosniaci, sârbi stresaţi, agasaţi nervoşi. Se claxona de mama focului, însă în maşina noastră era atmosferă de spectacol, cu muzică şi veselie! 
Am trecut şi de vamă iar pe la miezul nopţii eram pe lângă Zagreb (autostrada la Croaţi a costat 35 euro), graniţa cu Slovenia a fost o formalitate şi nici nu ne-am dat seama când am intrat în Italia (la Sloveni rovigneta a costat 15 euro pentru o săptămână). 
Pe la 7 dimineaţa am făcut o pauză de o oră la Parma şi, lăsând Milano în urmă, ne-am trezit că în faţa noastră apar munţii. Şi ce munţi!!! Valle d’Aosta, o regiune superbă a Italiei care se termină în impresionantul tunel Mont Blanc (total autostradă în Italia – 65 Euro). La Tunel puţină coadă, preţ de vreo oră, am plătit biletul (dus/întors 54 euro) şi cu radioul pe frecvenţa indicată am traversat cei aproape 12 km fără să ne dăm seama.

Pe partea franceză a Mont Blanc-ului eram într-un „wow” general: parapante deasupra Chamonix-ului, zăpadă pe munte, peisaj de vacanţă. După ce am trecut câteva viaducte impresionante, după 32 de ore de condus, tranzitând vreo 7 ţări, am ajuns la prima destinaţie: Hotel Terminus Mont Blanc. Un hotel excelent poziţionat, lângă staţia tramvaiului Mont Blanc, cu o super gaşcă de englezi în recepţie şi servicii exact pentru ce aveam noi nevoie. Camerele fără fiţe sau televizor, cu patru paturi, au răspuns esenţial la cele două condiţii: confort şi curăţenie. Ne-am cazat şi după o tură în micuţul Le Fayet am plecat spre fratele mai mare Chamonix, pentru a asigura cu colţari şi ultimul membru al echipei. 



După o cercetare rapidă de piaţă, am ales magazinul central Sanglard. Aici ne-am dat seama că multe dintre investiţiile în echipament făcute în ţară puteau fi evitate prin închirierea din Chamonix. Dulapuri întregi cu bocanci al căror preţ de piaţă depăşeşte 500 euro, colţari profi sau orice altceva îţi trecea prin cap se putea închiria fără nicio garanţie. Doar cardul de credit (de pe care nu au blocat nici măcar un cent) şi un mic contract de închiriere. În plus, tipul de la închirieri ne-a făcut un super instructaj referitor la bocanci, colţari şi alte cele.

Cu bocancii în traistă, am mai dat o tură pe la Carefour să ne aprovizionăm că deh, nu aveam deja câteva „tone” de mâncare la noi şi…direcţia hotel pentru o ultimă şedinţă tehnică şi nani. Am uitat să vă spun că am dat o tură şi la staţia de tramvai pentru a ne procura bilete, însă am fost informaţi că acestea pot fi cumpărate cu jumătate de oră înainte de plecare. 



După aproape două zile de stat în maşină, paturile de la terminus ni s-au părut regeşti. Păcat că pe la ora 5, din cauza stresului, am început să ne foim. Pe la 7 toată gaşca era trează şi gata de echipare chiar dacă hotărâserăm să plecăm în jurul orei 10. Am trântit toate bagajele în mijlocul patului şi am început sortarea: cu asta ne îmbrăcăm, asta la rucsac, asta rămâne la maşină. Echipaţi, am făcut o ultimă fotografie de grup în faţa hotelului, am băut o cafea sau un sirop la barul din colţul gării şi ne-am prezentat plini de elan la „start” unde începuseră să apară şi profesioniştii. Îi recunoşteam după bocanci, căşti, corzi şi alte „acareturi”.

Mai erau şi „papucari” care făceau o plimbare cu trenuleţul, însă marea majoritate era pregătită pentru munte. Nu eram foarte stresaţi deoarece în prima zi aveam de urcat doar vreo 4 ore, ceea ce nu ni se părea deloc complicat. Aşa că, în trenuleţ am făcut glume, am mai tras cu urechea pe la „meseriaşii” care, foarte aroganţi, dădeau explicaţii destul de sumare. Aveam să ne întâlnim cu ei pe tot traseul, erau GHIZII DE MONT BLANC, adevăraţi „lupi” în căutare de clienţi. Ne-au vorbit mulţi înainte de a pleca de importanţa unui ghid pe acest traseu, însă acum la întoarcere pot să vă spun că din ce am observat – şi am fost foarte atent – sunt doar nişte domni puşi pe făcut bani şi pe speriat clienţii. Am văzut pe tot parcursul drumului o forfotă de ghizi care ar face bine să dea măcar o dungă de vopsea pe traseu! Un parcurs atât de complicat şi plin de turişti care să nu fie marcat măcar decent mi s-a părut lucrul cel mai odios din partea celor care se hrănesc din banii turiştilor ajunşi acolo.
Dar să-i lăsăm pe ghizi cu business-ul lor… Uite că am ajuns la punctul terminus al Tramway du Mont Blanc, loc în care un nene profesionist te întreabă de sănătate, se uită pe la echipamente şi te informează că de acolo în sus camparea este interzisă (la Tête Rousse era o zonă cu cel puţin 20 de corturi şi am văzut câţiva alpinişti care plecau de la Goûter spre vârf cu cortul în spinare).

În episodul următor ascensiunea, etapa cea mai grea: Nid d’Aigle – Goûter 

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web