Citind titlul articolului veţi fi tentaţi să credeţi că este vorba de o cură de slăbire sau de reclamă la produse de slăbit care promit rezultate spectaculoase în termen scurt. Nu vreau să vă înşel aşteptările, aşa că vă voi spune de la început că nu vă voi dezvălui reţete miraculoase.
După ultima sarcină am rămas cu 10-15 kg de care nu am reuşit să scap, chiar dacă au trecut deja cinci ani de la naşterea celui de-al doilea copil. Stresul, vârsta, munca de birou, combinate cu irezistibila bucătărie italiană, au amânat revenirea la forma fizică de dinainte.
Mi-am refăcut garderoba, păstrând totuşi câteva dintre lucrurile cele mai frumoase, cu speranţa că într-o bună zi poate voi reuşi să le îmbrac din nou. Am achiziţionat o bicicletă fixă, o bandă de alergare, o bicicletă cu care să mă deplasez în oraş, însă rezultatele nu au fost cine ştie ce încurajatoare. Nu mai vorbim de diete…
Sfârşitul lunii ianuarie mi-a adus însă despărţirea de o persoană foarte dragă şi implicit o perioadă de suferinţă profundă. Nu ştiu cum am reuşit să schimb mijloace de transport, să îmi desfăşor activitatea, nu ştiu când a trecut iarna şi nici măcar nu mi-am dat seama că a venit primăvara.
La un moment dat însă am vrut să îmbrac o pereche de pantaloni eleganţi şi mi-am dat seama că îmi cădeau de pe mine. Am descoperit atunci că puteam să pun lucruri cu două numere mai mici, rochii şi fuste de care uitasem. În două luni, în răstimpul în care uitasem de mine, am pierdut zece kilograme, încetul cu încetul. Suprizele au continuat: privindu-mă în oglindă am descoperit că mi-au apărut o mulţime de riduri. Lacrimile mi-au brăzdat sufletul şi chipul, lăsându-şi inevitabil amprenta. Cum gândurile şi încercările de tot felul au continuat, s-au înmulţit şi firele albe de păr.
Aş mai adăuga şi că este adevărat, da, negrul într-adevăr subţiază, mai ales atunci când este purtat de nevoie.
Astăzi aş vrea să pot să dau timpul înapoi, să fie Crăciun, să fim toţi împreună, să pot să mă bucur de mamaia mea şi de bunătăţile cu care mă aştepta de fiecare dată, să gust din toate şi să nu îmi pese de nimic. În curând va fi primul Paşte fără ea, şi ştiu că pentru prima dată Sărbătoarea bucuriei pentru mine nu va mai fi la fel.
