Viaţa la bloc în Italia

În ultimul timp suntem prinşi în febra pregătirii cu mutatul la casă nouă. Când spun nouă, nu mă refer doar la faptul că este alta faţă de cea în care locuim în prezent, ci la faptul că e construită recent, într-un complex de apartamente al unui bloc cu trei scări.  Ne vom muta de la începutul lunii aprilie, împreună cu alte câteva zeci de familii.

Nimic special până aici. Febra pregătirilor are aspecte pe care le-aş defini cel puţin distractive şi pe care vreau să le împărtăşesc cu voi. Pentru unii pot ţine de normalitate, dar sunt cu siguranţă amuzante din punctul de vedere al unui român trăit la bloc în România, unde a văzut multe aspecte de genul:

Bloc din Constanţa, România

Am să încep cu Regulamentul de ordine interioară şi de folosinţă a bunurilor şi spaţiilor comune. Am să citez câteva pasaje: “sunt interzise următoarele modalităţi de folosire a spaţiilor comune:

– ocuparea spaţiilor comune cu construcţii sau obiecte (cum ar fi: ghivece de flori, recipiente cu gunoi, mobilă, cutii);
– deteriorarea învelişului exterior de izolare termică a blocului prin efecturarea de găuri, tăieturi, în vederea instalării aparaturii electrice suspendate;
– întinderea rufelor în spaţiile comune şi la faţada clădirii; pe balcon e permisă intinderea rufelor pe suporţi mobili care să ajungă doar până la înălţimea balustradei;
– instalarea antenelor parabolice- semnalul satelitar va fi recepţionat doar prin intermediul unei instalaţii centralizate;
– spălarea autovehiculelor şi a motocicletelor în curte şi pe trotuar;
– săparea gropilor de orice tip;
– închiderea balcoanelor şi a teraselor,
– instalarea de plase, jaluzele exterioare sau draperii de protecţie neuniforme cu decorul de ansamblu;
– supraîncărcarea teraselor, balcoanelor şi încăperilor;
– bătutul şi scuturatul covoarelor la balcon.”

Partea asta e cea mai tare:
“Sunt strict interzise următoarele activităţi:
– cântatul la instrumente şi vocal (aici cred că s-au gândit la mine), zgomotul, volumul ridicat la radio, tv şi alte instalaţii de acest tip, între orele 14-16 şi 22-08;
– jucatul cu mingea în curte, cu patinele cu rotile sau alte jucării care ar putea deranja sau pune în pericol viaţa altor persoane”.

Ca să ne cunoaştem între noi înainte de a intra în case, ce credeţi că s-au gândit administratorii blocului? Ne-au creat o platformă de socializare, unde fiecare vine cu propuneri în folosul comunităţii. Cea mai tare mi se pare următoarea: constituirea unui grup pentru achiziţionarea oalelor, tigăilor şi cratiţelor. Cum toţi trecem de la aragazul pe gaz la plita cu inducţie, se pare că nu se mai potrivesc oalele de până acum. Fiindcă tot trebuie să le cumpărăm de undeva, una e să negociem pentru un set, alta e să cerem un preţ pentru câteva zeci de seturi. Şi aşa mai departe…. Au mai fost propuneri pentru internet la comun, furnizare de curent electric, bucătării complete, aparate de aer condiţionat, sisteme de alarmă, telefonie, plite cu inducţie. Rezultatul: fiecare a cumpărat ce i-a trecut prin cap, fără să se facă vreun grup de cumpărători.

Mi-a mai atras atenţia o propunere: curăţenia pe scară să fie făcută săptămânal, prin rotaţie, de câte o familie. S-au iscat discuţii de tot felul, de genul: “nu am timp”, “o persoană plătită pentru asta e mai responsabilă, are asigurare în caz că i se întâmplă ceva în timpul activităţii”, “curăţenia nu se face doar pe scară, ci şi la garaj, boxe, curte, nu putem să ne ocupăm noi de asta!”. Cum era de aşteptat, se va recurge la intervenţia unei firme specializate, cu personal calificat care să întreţină spaţiile verzi şi să se ocupe de curăţenie.

Ca să evite blocarea curţii cu camioane cu mobilă, pentru că toţi vom fi tentaţi să ne mutăm în aceleaşi zile, administratorii au numit o firmă pe care trebuie să o sunăm şi cu care trebuie să stabilim zilele şi orele la care ne aducem lucrurile.

Problemele legate de vecinătate, mai ales când e vorba de locuitul la bloc, sunt foarte delicate în Italia. De asemeni şi relaţia proprietar-chiriaş este foarte diferită aici faţă de cum este în România.

Cred că voi avea multe de povestit pe această temă, aşa că … vă aştept la următoarele capitole!

2 thoughts on “Viaţa la bloc în Italia

  1. Am inteles ca e legendara viata la bloc in Italia (viata de condominiu, cum spun ei), dar nu am asistat (din pacate :)) la scene memorabile.
    Ne-ar prinde bine si noua regulile lor. Noi de ce nu le-am putea aplica? Desigur, cineva va interveni si va spune ca noi suntem un caz special, noi suntem saraci si amarati (parerea lor) si de-aia la noi nu se poate fara balcoane depozit de vechituri, inchise de fiecare dupa bunul plac, vopsite dupa aceleasi criterii, spatiile comune neingrijite sau, cel putin, triste, etc. Pentru mine, viata la bloc in Romania imi aminteste de vecinii de scara care stau pe bordura, beau bere si mananca seminte.

  2. :)) Pe mine cel mai tare mă deranjează în România blocurile cârpite, izolate termic neuniform.
    Cred că şi în România ar trebui adoptate nişte reguli stricte, pentru ca să nu mai facă fiecare după bunul plac.
    Pe de altă parte, în Italia multe lucruri sunt exagerate, ar trebui găsită o cale de echilibru. Nici ca la noi, dar nici ca la ei…
    Îţi lipsesc poveştile şi scenele memorabile? :)) Am eu un repertoriu foarte bogat:))
    Să vezi ce vecine-detectiv am, mai ales de când s-au introdus amenzile pentru aruncarea gunoiului în mod necorespunzător, mă alimentează cu poveşti ori de câte ori ne întâlnim.

Leave a Reply

Name *
Email *
Website

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.