Cum am petrecut Ziua României

Anul acesta s-au împlinit zece ani de când fac naveta pe ruta România – Italia. Chiar dacă m-am stabilit în Italia, sufleteşte nu m-am desprins niciodată de ţara mea şi o spun fără un patriotism de circumstanţă.

În zece ani de când sunt în Italia nu am sărbătorit în niciun fel ziua de 1 Decembrie. Dacă se întâmpla să fie într-o zi lucrătoare, mă duceam la serviciu şi mă mulţumeam să citesc ziarele on line, neprinzându-mă niciodată în isteria patriotardă declanşată de televiziuni. Nu îmi plac campaniile media de ziua îndrăgostiţilor, de 8 Martie sau de 1 Decembrie.  Am considerat întotdeauna că mama, nevasta şi ţara trebuie iubite şi sărbătorite zi de zi, prin tot ceea ce faci, nu doar o dată pe an.

La intrare era amenajat un colţ cu obiecte tradiţionale româneşti

De data aceasta, de 1 Decembrie, a fost  însă cu totul altfel. Pentru prima dată de când sunt în Italia am participat la evenimentele organizate de Consulatul General al României de la Bologna. Noul Consul General, Domnul Eugen Şerbănescu, care şi-a început mandatul în luna august a acestui an, a organizat o manifestare foarte reuşită, la care au luat parte mulţi români stabiliţi în cele trei regiuni italiene din circumscripţia consulatului: Emilia-Romagna, Toscana şi Marche. Prin organizare şi ţinută pot spune că această manifestare nu a fost cu nimic mai prejos faţă de evenimente asemănătoare organizate de reprezentanţele diplomatice ale altor ţări la care am avut ocazia să particip.

Discursul Domnului Consul General Eugen Şerbănescu

A fost o după amiază pe care am trăit-o intens şi în care m-am emoţionat foarte puternic, cel puţin în două rânduri: prima dată a fost atunci când am auzit imnul României, pe care l-am cântat alături de cei prezenţi în sală. Vă asigur că orice român adevărat simte o lacrimă în suflet în momentul în care, aflat la mii de kilometri depărtare de casă, aude imnul ţării sale.

Al doilea moment emoţionant a fost acela în care am auzit grupul vocal condus de părintele Totolici din Modena, într-un cântec – rugăciune care a făcut să vibreze la unison vocile şi sufletele publicului: „Doamne, ocroteşte-i pe români!” (pe care vă invit călduros să îl ascultaţi).

Programul zilei a mai cuprins: proiectarea documentarului „This is Romania”, un moment muzical al interpetei Doina Boboc din Republica Moldova, dansuri populare şi, la final, degustare de produse tradiţionale româneşti, printre care nelipsitele sarmale.

Seara, după ce am revenit acasă, am ieşit cu câţiva prieteni din Asociaţia „România chiama Parma”. Eram aşezaţi la o masă români proveniţi din toate colţurile ţării, prieteni pe care poate nu i-aş fi cunoscut niciodată dacă soarta nu mi-ar fi rezervat un destin de navetist.
Închei articolul acesta cu un îndemn, pentru toţi românii pe care îi cunosc, de a rămâne buni români oricând şi oriunde şi de a fi patrioţi- atât cât trebuie- şi cu un cântec despre Bucovina:

0 thoughts on “Cum am petrecut Ziua României

  1. Ai dreptate: in fiecare zi ar trebui sa simtim bucuria de a fi romani, asa cum am simtit la sarbatoarea de 1 Decembrie. Si chiar daca nu ne reuseste zi de zi, astfel de momente sunt un reper care sa ne ajute sa mergem mai departe, cu incredere si entuziasm.

  2. Aşa e, ar trebui ca oamenii politici să ne ia exemplul şi să iubească şi ei ţara măcar pe jumătate faţă de cât o iubim noi şi să o preţuiască mai mult.

Lasă un răspuns

Nume *
Email *
Sit web