Crăciunul printre străini


In aproape patruzeci de ani de viaţă nu cred că am asistat vreodată timp de 3 ore la o slujbă  de  Crăciun. 

Acum, departe de casă, am descoperit o Românie în miniatură care se bucura de o zi specială. O zi specială datorită sărbătorii, dar mai ales pentru că după mulţi ani de eforturi, comunitatea are posibilitatea de a-şi ţine slujbele într-o biserică catolică din centrul Parmei. 


Nu pot să spun că slujba a fost cea care m-a ţinut atât de mult timp în biserică, ci energia care se degaja din participarea la acel moment. Bradul de Crăciun, preotul şi ajutoarele sale, corul, oamenii îmbrăcaţi în costum tradiţional, copiii care alergau creau o atmosferă cu adevărat de Crăciun. La sfârşitul slujbei, pe lângă colindele superbe interpretate de cei din cor, oameni cu calităţi vocale deosebite, am asistat pentru prima dată în viaţă la sceneta Irozilor, un moment emoţionant realizat de adolescenţii comunităţii îndrumaţi de un om român deosebit.

Sosirea moşului care a oferit multe cadouri copiilor şi adolescenţilor, i-a strâns în jurul bradului deopotrivă pe cei mici şi pe cei mari, români proveniţi din toate colţurile ţării, cu tradiţii diferite dar uniţi în acel moment de dorinţa de a sărbători împreună naşterea domnului. Şi de a se simţi cumva acasă.

Am rămas puternic impresionat de preotul bisericii care a reuşit să transforme o sărbătoare într-un eveniment care cu siguranţă va rămâne în amintirea tuturor celor prezenţi.
Sărbătoarea de Crăciun de anul acesta, „printre străini”, departe de casă, de familie şi de cei dragi, a fost una dintre cele mai frumoase, o întoarcere în timp dar şi la origini.





One thought on “Crăciunul printre străini

  1. […] slujba de Crăciun din biserica ortodoxă din Parma am mai scris aici și aici. De la an la an copiii au crescut iar corul a devenit tot mai […]

Lasă un răspuns la Jurnal: Crăciunul departe de țară - Jurnal de navetist Anulează răspunsul

Nume *
Email *
Sit web